In Memoriam.
Frate, stau azi pe banca de acasă,
de unde adânc ne doare lipsa ta!
Mi-amintesc, ne jucam în acest ceas, iar mama
ne mângâia: „Însă, copii…”.
Acum eu mă ascund,
ca altă dată, toate aceste rugi
de seară, și sper că tu nu mă găsești.
Prin sală, prin vestibul, coridoare,
apoi, te ascunzi tu, iar eu nu te găsesc.
Mi-amintesc, începeam să plângem,
frate, în acel joc.
Miguel, tu te-ai ascuns
într-o noapte de august, înspre zori,
însă, în loc de-a te ascunde râzând, erai trist.
Și inima ta geamănă din aceste seri
stinse s-a întristat că nu te mai găsește. Și-acum
cade umbra în suflet.
Ascultă, frate, nu întârzia
ieșind. Bine? Se poate îngrijora mama.
Sensul versurilor
Piesa este un omagiu adus unui frate decedat, Miguel. Naratorul își amintește de jocurile copilăriei și exprimă durerea profundă cauzată de pierderea lui, subliniind impactul emoțional resimțit de întreaga familie.