Bogness – Versuri.pro

De Ce Oare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Strofa I.
Astăzi sunt trist din nou și mă doare,
Sunt singur și mă plimb pe-o stradă oarecare.
Mă gândesc la noi doi, la clipele ce le petreceam,
La nopțile pe care împreună le dormeam,
Când ne plimbam singuri pe alee,
Doar noi doi singuri, înconjurați de stele,
Și-mi aduc aminte când îți spuneam că te iubesc,
Când îți spuneam că fără tine nu pot să trăiesc.
Totul era frumos, parcă trăiam un vis,
Parcă eram în abis, scufundat în paradis,
De-atâta tăcere,
Stelele zâmbeau și ele,
În timp ce ne plimbam,
Și de fericire tresăream.

Refren X1.
Ce-ai pățit, nimeni nu poate să-nțeleagă.
De ce oare sufletele noastre nu se leagă?
De ce oare, ne despărțim ușor?
De ce oare, suntem acoperiți de un nor?
Ce-ai pățit, nimeni nu poate să-nțeleagă.
De ce oare sufletele noastre nu se leagă?
De ce oare, ne despărțim ușor?
De ce oare, suntem acoperiți de un nor?

Strofa II.
Prea multe căi prin care-am încercat,
Să mă las împăcat,
Cu gândul că nu mă iubești,
Eu te vreau, dar tu nu mă dorești,
Și jur c-aș face orice ca să te fac,
Să mă-nțelegi că nu mai pot să tac,
Căci, sunt prea multe sentimente care mă-nconjoară,
Dar indiferența ta mi le doboară.
Și simt cum aripile mele-ncep să dispară,
Aerul nu-mi mai intră prin nicio nară,
Totul pare stins de-atâta durere,
În timp ce tu simți doar plăcere,
Am încercat de prea multe ori să te fac să mă-nțelegi
Dar, fiecare cuvânt pe care-l spun tu îl negi.
Știi prea bine că nu pot să plec,
Peste toate astea ca să trec.

Refren X2.
Ce-ai pățit, nimeni nu poate să-nțeleagă.
De ce oare sufletele noastre nu se leagă?
De ce oare, ne despărțim ușor?
De ce oare, suntem acoperiți de un nor?
Ce-ai pățit, nimeni nu poate să-nțeleagă.
De ce oare sufletele noastre nu se leagă?
De ce oare, ne despărțim ușor?
De ce oare, suntem acoperiți de un nor?

Strofa III.
De ce oare nu mai e ca la-nceput?
Încă mă-ntreb, cum ai putut,
Asemenea lucru să îmi faci,
M-ai lăsat baltă și acum taci,
Ușor, ușor, încep să mă displaci,
Cu vorbe grele să mă ataci,
Mă lovești mult prea tare,
Sufletul meu plânge în disperare,
Când te văd pe altă cărare,
De mână cu altu care,
Te minte că te iubește,
Dar de fapt, nici măcar nu te dorește.
Te-a luat numai pentru bani,
Iar tu ai acceptat lăsând în urmă atâția ani,
Mi-e greu, prea greu să văd cum te-ai schimbat,
Și singur, doar cu amintirile tu m-ai lăsat.

Refren X3.
Ce-ai pățit, nimeni nu poate să-nțeleaga.
De ce oare sufletele noastre nu se leagă?
De ce oare, ne despărțim ușor?
De ce oare, suntem acoperiți de un nor?
Ce-ai pățit, nimeni nu poate să-nțeleaga.
De ce oare sufletele noastre nu se leagă?
De ce oare, ne despărțim ușor?
De ce oare, suntem acoperiți de un nor?

Ajunge!

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Strofa 1:
Înconjurat de zeci de indivizi, merg pe-aceeași stradă,
Al aceluiași oraș, în aceeași țară,
Ma simt aprofundat, în zeci de sentimente,
Și-n același timp, distrus de mii de regrete.
Vad același peisaj în fiecare zi,
Plin de oameni cu două fețe, știi,
Ca generațiile s-au schimbat, și am aflat,
De la un vechi batran, ce-a răsuflat,
Mii de idei, care-au expirat,
Drumurile noastre, s-au schimbat,
E greu și las capul plecat,
Ma gândesc, oare cât mai am de alergat,
Ca să schimb, o lume-ntreagă,
Chiar dacă-i prea târziu, toate se leagă,
Toate astea au ieșit din aceeași țeavă,
Caracterul omenesc, e plin de pleavă.

Strofa 2:
Nu pot rămâne cu gândul împăcat,
Ca toți prietenii mei au plecat,
De caracterul bun ei s-au detașat,
Iar anturajul, pe toți i-a schimbat.
Zilele trec, cu multă rapiditate,
Violența duce mult mai ușor la moarte,
Oamenii sunt privați de libertate,
Și sunt speriați după atâtea atentate,
Care lasă des sufletele sparte,
Sunt prea multe inimi necurate,
Care rănesc îngerii cu răutate,
Ăștia de sus ne plănuiesc războaie,
În timp ce alții cotrobăie-n tomberoane.
E prea multă ură, care ne curge-n vene,
Iar aripile gândului, nu mai au nici pene.

Strofa 3:
Oamenii se schimbă, din bine-n rău,
Și-ncet incet, cu toții o să cadă-n hău.
Ispita de pe pământ, e ca un drog,
Rar mai vezi pe stradă câte un monolog.
Relatiile sociale nu mai sunt OK deloc,
Ca sunt prea mulți oameni care se inchid in bloc,
Pe capul nostru, se așază un potop.
Bunătatea, nu mai are niciun loc,
Pacea și iubirea, degeaba le mai invoc.
E gol frate, nu mai e loc de respect,
Și inima, parcă, vrea să ne sară din piept.
Niciun președinte, nu mai e corect.
Și-mi cer scuze, dacă sunt prea direct:
Nimic din țara asta nu mai rămâne perfect..
Deci AJUNGE!

Timpul (feat. George Hora)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Și m-am trezit deodată
În partea-ntunecată
O lume-nconjurată
Doar de frici, căutam un capăt
Mergeam încet, fără să cunosc drumul
Mâinile pe zid, toți trăgeau cu tunul
Nesigur mi-am spus că nu-mi dau drumul
Fără „vezi” și „auzi” simțeam doar fumul
Puneam întrebări, nu găseam răspunsuri
Iubeam natura, aveam mii de fluturi,
De parcă nimeni nu îmi mai simțea inima
De parcă nici nu mă mai auzea cineva
De parcă nimeni nu îmi mai simțea cugetul
Ușor, mi-a dispărut și zâmbetul
Și oare cât trebui’ să mai îndur, să-mi găsesc sufletul?

Ref: Timpul
E ca un ocean
Timpul
Spală sufletul
Timpul x3.

Timpul, e ca un ocean
De multe ori îmi venea să sar
Nici măcar nu aveam habar,
Unde mă îndreptam
Aveam demoni în față, dar îngeri din spate
Îmi șopteau să nu le dau dreptate
Captiv în singurătate
Între iad și rai, între viață și moarte
Căutam iubire, arată-te
Dar primeam doar palme, uși cu lacăte
Visam să mă deschid, să trăiesc un vis
Îmi aminteam mereu că nu-s în paradis
Cauți dacă vrei să ai ce-ți dorești
Nu contează cine ești.

Ref: Timpul
E ca un ocean,
Timpul,
Spală sufletul,
Timpul x3

Bogness - Ipostaza Vieții

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Bogness – Ipostaza Vieții.
Zi de zi mă trezesc, pornesc,
Merg pe stradă și privesc,
Oameni fericiți, și cu greu mă gândesc,
Cum să scap de greutatea care-mi stă pe cap,
Nu știu ce să fac,
Vreau să scap de probleme, să revin la normal,
Nu vreau să fac un pas greșit să pornesc în aval,
Vreau, să-mi continui viața, să-mi construiesc un viitor,
Dar nu pot. Unde-ați plecat? Sentimentele dor,
Acum stau singur, introspectându-mă prin dormitor,
Caut o cale mai agale, o cale de-mpăcare, cu sufletul meu,
Care scuipă versuri ce curg în vale,
Am spus stop, m-am oprit, am găsit o altă cale,
Lasă-mă să o continui, să o fac mare,
Căci spinii ăștia mă lovesc atât de tare,
Lasă-mă să-mi curăț păcatele,
Să-mi curăț sufletul și faptele,
Să respir, să-mi revin la normal,
Mă pun la masă, îmi iau un pahar,
Mă gândesc că m-am schimbat în sfârșit,
Timpul a venit,
Să mă-ntorc la viața bună,
Stau pe scaun și la ușă sună,
E Dumnezeu care mă ia de mână,
Și spune că mai am o săptămână.
Nu știu ce să fac, supărat, am plecat.
C***t! Viața s-a stins prea devreme, ce păcat!
Ușor, ușor, mă sting, îmi iau adio dar nu plâng.
Toți prietenii mei sunt supărați,
Îi înțeleg perfect, dar stați!
Și în trecut vă uitați,
La vremea-n care mă diferențiați,
Uitați de mine și plecați,
Dar nu mai are rost acum, totu’ s-a terminat,
O nouă viață iau de la-nceput, v-am salutat!
Timpu’ iarăși a trecut, va trece încă pe-atât,
Voi rămâne exact ce-am fost,
Chiar dacă n-are rost,
Asta-i cursu’ vieții, frate,
Spaima te-atinge ușor, ușor, pe spate,
Și mă ascund degeaba-n dormitor,
Pentru că roțile și ele se întorc,
Vom plăti pentru tot ce am făcut.
Nu uitați ce spun acum,
Tot ce am pe suflet spun,
Și le zic greu ca să le-nțelegeți,
De pe mintea voastră să nu le mai ștergeți.
N-are rost să mă descriu,
Știi prea bine cine-am vrut să fiu,
Cu un liniștit grai,
Să-mi construiesc un trai.
Dar acum lumea e pe cont propriu,
Până când, vine-o nouă zi de doliu,
Vorbele se tot aruncă, timpul nu mai urcă, coboară,
În timp ce viața asta-ncet, încet se doboară.

Neputințe

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Bogness – Neputințe.
Part 1.
Același trai de c***t,
Încă un om uitat,
De societate, încă un mit dezlegat,
Care se lasă-n spate,
Și sunt prea multe vorbe, prea multe fapte,
Care zboară-n jurul tău, vrei să uiți de ele
Și nu poți, că știi că ești de vină,
Te-ntrebi oare cât o să mai țină?
Regreți, cu amăgire, tot ce ai făcut,
Însă, știi și tu că nu mai poți să te-ntorci în trecut,
Să te schimbi, nu mai poți să faci asta și te chinui,
O duci din ce în ce mai greu, da’ tu continui,
Să fii indiferent cu tine,
Ține minte bine,
Niciodată nu e prea târziu,
Chiar dacă drumu’ ăsta-i timpuriu.
Refren X1.
Vântu’ bate, și-alungă timpul,
Și-alungă chinul,
Care-ți stă pe cap,
Și care intră-n tine ca un ac,
Te sparge și te lasă lat,
Stai liniștit, doar ai picat!
Treptat, o să te ridici,
Și-o să uiți, o să-i dai bici,
Drumului ales de tine,
Chiar dacă nu-i destul de bine.
Part 2.
Chiar dacă, nu-i locu’ perfect pe care ți l-ai dorit,
Chiar dacă nici prin munca nu ai reușit,
Să te ridici, ține-o mână-n sus și ai să simți,
Cum te sărută ambii tăi părinți,
Care-au muncit atâta pentru tine,
Și toate astea doar ca să îți fie bine,
Să ai ce să mănânci, să ai cu ce să te-mbraci,
Te simți prea prost și taci,
Te lași zbătut de orice gând,
Și n-o să mai fii liber alergând,
După izbăviști, ci o să stai trăgând,
Din zori de zi, pentru câțiva bani,
Și rostu’ ăsta-l ai de-atâția ani,
Chiar dacă tot din juru’ tău devine rău,
Gândește-te mereu la viața ta,
Și-ncearcă să-ți câștigi libertatea.
Refren X2.
Vântu’ bate, și-alungă timpul,
Și-alungă chinul,
Care-ți stă pe cap,
Și care intră-n tine ca un ac,
Te sparge și te lasă lat,
Stai liniștit, doar ai picat!
Treptat, o să te ridici,
Și-o să uiți, o să-i dai bici,
Drumului ales de tine,
Chiar dacă nu-i destul de bine.

Până la Capăt

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Bogness – Până la capăt.
M-am întors acum, și vreau să continui ce-am început..
Să trec, peste toate lucrurile din trecut..
Dacă nu mă crezi îți spun că toate le-am conceput..
Iar acum regret nespus, pentru că m-au durut..
(2x)

Un Singur Drum

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Strofa I.
Într-o lume-n care nu mai ai răbdare,
Într-o lume-n care nu mai ai nicio scăpare,
Toți vor să te doboare, o să reziști oare?
Am încercat de toate, da’ nu se mai poate!
Sentimentele nu mai contează,
E o lume-n care toți aberează,
Sunt cu două fețe și mimează,
Ma mir, cum de mai le e inima trează?
Suflete abandonate, speranțele furate,
Toate astea sunt aruncate,
Cu multă ușurință.
Omul nu mai poate fi numit ființă!.

Refren.
Trebuie să ne schimbăm!
Trebuie să devenim ceea ce visăm,
Avem un singur drum pe care să-l urmăm,
Chiar dacă-i bun sau rău, trebuie să-l acceptăm!.

Strofa II.
Nu mai există loc de remușcare,
Nu mai există vreun semn de întrebare,
Recunosc, am greșit cu toții,
Dar încă n-am picat în ghearele morții.
Avem încă o șansă, tre’ să ne-ncredem în ea!
Avem un scop comun, să schimbăm lumea,
Și mă-ntreb oare, cât o să mai doară?
Cât timp răul ne mai înconjoară?!
Îmi pare rău, dar mă simt din nou tras pe sfoară..
Nu e ușor deloc, e ca și o povară.
Și chiar dacă nu o să reușim,
Raul ăsta, tot o să îl oprim!.

Refren.
Trebuie să ne schimbăm!
Trebuie să devenim ceea ce visăm,
Avem un singur drum pe care să-l urmăm,
Chiar dacă-i bun sau rău, trebuie să-l acceptăm!.

..
Avem de mers pe un singur drum
Și avem de-ales drumul cel mai bun
Trebuie să luptăm pentru onoare
Trebuie să ne ridicăm din nou în picioare!

Definiție

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Strofa I.
Becuri aprinse,
Pixuri deschise,
Foile-s incinse pe mesele întinse.
Și stau la masă, încerc să scriu,
Cred că am luat-o razna, căci nu mai sunt viu.
Am căștile-n urechi și-mi zboară gândul,
În mintea mea a-nceput de mult să bată vântul.
Și mă gândesc la muzică, o am în sânge,
E fix ca un venin d-ăla care curge.
Muzica RAP e cea care mă face să zbor,
Și-aș vrea să pot să cred că niciodată n-am să mor,
Trăiesc o realitate pe care nimeni n-o-ndură
La noi în țară, până și președintele fură.
Vorbim de pace, de rațiune,
Când nici nu știm ce-nseamnă confesiune.
Vă rugăm, nu ne mai deranjați,
Suntem români, avem de lucru, voi ce credeați?!.

Refren:
Se numește nație, e o simplă concepție, despre creație
E HIP-HOP!
Și e o simplă rație, tocmai ți-am dat, o simplă definiție! (2x)

Strofa II.
Într-o țară care exprimă banalitate,
Numai noi suntem de vină că e ruptă de realitate.
Da’ nu contează frate, merg mai departe,
Continui să cred într-o singură carte,
E Biblia frate..
Miroase-a creier ars și cred că e al meu,
Că-mi pierd ore-n șir, scriu ca un zeu.
Simple lecții de viață, ți le-nșir,
Pentru viața care tu o trăiești din plin.
E fericită oare, sau e doar un chin?
Sunt întrebări care nu mă lasă să dorm,
Sunt genu’ de întrebări care te lasă fără somn..
Și-mi doresc să fie numai un vis,
Și să scrie pe cer, să scrie mare PEACE!.

Refren:
Se numește nație, e o simplă concepție, despre creație
E HIP-HOP!
Și e o simplă rație, tocmai ți-am dat, o simplă definiție! (2x)

Strofa III.
Văd nevoie, suferință și durere,
Și sentimente care niciodată nu vor piere.
Și curg lacrimi din ochii mei,
Când văd că ne luptăm pentru câțiva lei.
E greu să știi că nu mai ai cum să trăiești,
E greu să vezi că nu poți să muncești.
Ai grijă ce faci, și ai grijă ce vezi,
Că din 2 cuvinte spuse poți să pierzi,
Viața care-o ai, că-i sau nu ruptă din rai,
Aici nu mai ai cum să stai..
Ești mort frate, nu mai ai șanse,
Poți să renunți.. până și la speranțe!

Bogness - Viitorul Trecut

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Bogness – Viitorul Trecut.

Intro: O poveste despre o țară ce nu mai este…

Partea 1:
Auzim în fiecare zi o nouă dramă,
Un copil rămâne orfan de mamă,
O bătrână săracă a fost iarăși furată,
O altă femeie bolnavă este violată,
Un alt om este dat afară din casă,
Săracu’ nu-și permite impozitu’ să-l plătească,
O persoană intră în parnaie și viața i se-ndoaie,
Alt tată răpus de sărăcie se supără,
Și în final fără puteri se spânzură,
Lăsând în spatele său un copil ce nu știe,
Ce mai târziu o să afle din pușcărie,
Alt părinte ce n-are bani pentru fiul său,
Se-aruncă de la etaj din cauza statutului rău,
Alt băiat ajunge hoț de la o vârstă fragedă,
Da’ nimănui nu-i pasă, de-aia nici nu-l ajută,
Alți oameni ajung pe străzi, în sărăcie,
Din cauza statutului care i-a băgat în sclavie.
În 2008 o spunea Nane, acum o spun și eu,
Că n-o să mai avem în buzunar nici un leu.

Refren x1:
Nu-i locu’ perfect dacă-l căutai,
Pe teritoriu’ ăsta mai mult de-o zi nu stai,
E sărăcie mare, oamenii n-au nimic,
Și dac-au avut le-au dispărut cât ai clipit.
Toți dintre noi așteptăm ziua aia mare,
Când Domnul o să ne răsplătească pe fiecare.

Partea 2:
Zi de zi vedem cum țara se goleşte,
Și-ncet, încet nimeni nu o mai prețuiește,
Nimeni n-o iubește, e ca o prietenie,
Profiți de ea și-o lași baltă în agonie,
Românii pleacă de-aici în țări străine,
Și crede-mă că o să stea acolo-o veșnicie,
Căutând un trai mai bun, fără probleme,
O să-l găsească într-un final și n-o să mai dea semne.
Problemele materiale ne-au făcut să ne schimbăm,
De țara asta mare toți dintre noi să uităm.
Patriotismu’ ăsta mare, dispare, moare,
În loc să-l refacem, noi îl lăsăm moale,
Toate lucrurile astea statului se datorează, care nu lucrează,
Totu’ e pentru bani, lor nu le pasă, că bagă banu-n plasă,
Tre’ să ne gândim la ce-o să facem mâine!
Cu ce-o să ne hrănim copiii de poimâine?
Că țara asta se duce, ușor, ușor,
Împreună cu minunatul popor.

Vezi ce-ați făcut? Toți din țară au plecat,
Un mare gol profund în spate au lăsat.

Refren x2:
Nu-i locu’ perfect dacă-l căutai,
Pe teritoriu’ ăsta mai mult de-o zi nu stai,
E sărăcie mare, oamenii n-au nimic,
Și dac-au avut le-au dispărut cât ai clipit.
Toți dintre noi așteptăm ziua aia mare,
Când Domnul o să ne răsplătească pe fiecare.

Ai Plecat (feat. George Hora)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Și ți-am promis că o să-ți fiu aproape
Eram cu gândul la tine în fiecare noapte
Nu pot să cred că mi se-ntâmplă încă o dată
Să fiu batjocorit de cea mai frumoasă fată
Vezi tu, eu chiar am ținut la tine
Mesajele alea lungi, știi prea bine
Că nu sunt doar un simplu băiat
Tu m-ai făcut să fiu așa la cum m-ai tratat.
M-ai trădat și te-ai mințit și pe tine
Vorbele tale au lăsat găuri în mine
Vreau să văd acum pe cine mai minți
Cine o să te creadă, pe cine o să surprinzi
Te-am iubit cum n-a mai făcut-o cineva
Dar ai ales să pleci, știi bine, din viața mea
Te iubesc și n-au fost vorbe goale
Cel puțin nu la fel ca ale tale
O să-ți amintești de mine chiar dacă toate trec
Am fost aici cândva, acum trebuie să plec.
Tu nu știi cât e de greu
Te-ai jucat cu sufletul meu
Când ai plecat, n-a mai rămas
Decât o bancă goală și secundele pe ceas.
Tu nu știi cât e de greu
Te-ai jucat cu sufletul meu
Când ai plecat, n-a mai rămas
Decât o bancă goală și secundele pe ceas.
Ai plecat, ai plecat, ai plecat..
Și trec orele și zilele și nu vrea să mai plece
E un sentiment ciudat ce mă lasă tot mai rece
Ți-am oferit totul și cred c-am reușit
Dacă nu a fost perfect, nu știu ce-a lipsit
Cineva, undeva, să-mi spună ce-am greșit
Că am ținut la tine și te-am iubit
Și aș vrea să spun că sunt bine dar nu pot să mă mint
Când trec prin aceleași depresii și același regim.
Spune-mi tu cum să mai am încredere
Când nu mi-ai apreciat vreodată sentimentele
Zeci de îmbrățișări lăsate în spate
Amintiri frumoase pierdute departe
Multe sacrificii și timp pierdut
Pentru nimic căci m-ai lăsat mut
O să-ți amintești de mine chiar dacă toate trec
Am fost aici cândva, acum trebuie să plec.
Tu nu știi cât e de greu
Te-ai jucat cu sufletul meu
Când ai plecat, n-a mai rămas
Decât o bancă goală și secundele pe ceas.
Tu nu știi cât e de greu
Te-ai jucat cu sufletul meu
Când ai plecat, n-a mai rămas
Decât o bancă goală și secundele pe ceas.
Ai plecat, ai plecat, ai plecat.
[și secundele pe ceas.]
Ai plecat, ai plecat, ai plecat.