Bogness – Neputințe

Bogness – Neputințe.
Part 1.
Același trai de c***t,
Încă un om uitat,
De societate, încă un mit dezlegat,
Care se lasă-n spate,
Și sunt prea multe vorbe, prea multe fapte,
Care zboară-n jurul tău, vrei să uiți de ele
Și nu poți, că știi că ești de vină,
Te-ntrebi oare cât o să mai țină?
Regreți, cu amăgire, tot ce ai făcut,
Însă, știi și tu că nu mai poți să te-ntorci în trecut,
Să te schimbi, nu mai poți să faci asta și te chinui,
O duci din ce în ce mai greu, da’ tu continui,
Să fii indiferent cu tine,
Ține minte bine,
Niciodată nu e prea târziu,
Chiar dacă drumu’ ăsta-i timpuriu.
Refren X1.
Vântu’ bate, și-alungă timpul,
Și-alungă chinul,
Care-ți stă pe cap,
Și care intră-n tine ca un ac,
Te sparge și te lasă lat,
Stai liniștit, doar ai picat!
Treptat, o să te ridici,
Și-o să uiți, o să-i dai bici,
Drumului ales de tine,
Chiar dacă nu-i destul de bine.
Part 2.
Chiar dacă, nu-i locu’ perfect pe care ți l-ai dorit,
Chiar dacă nici prin munca nu ai reușit,
Să te ridici, ține-o mână-n sus și ai să simți,
Cum te sărută ambii tăi părinți,
Care-au muncit atâta pentru tine,
Și toate astea doar ca să îți fie bine,
Să ai ce să mănânci, să ai cu ce să te-mbraci,
Te simți prea prost și taci,
Te lași zbătut de orice gând,
Și n-o să mai fii liber alergând,
După izbăviști, ci o să stai trăgând,
Din zori de zi, pentru câțiva bani,
Și rostu’ ăsta-l ai de-atâția ani,
Chiar dacă tot din juru’ tău devine rău,
Gândește-te mereu la viața ta,
Și-ncearcă să-ți câștigi libertatea.
Refren X2.
Vântu’ bate, și-alungă timpul,
Și-alungă chinul,
Care-ți stă pe cap,
Și care intră-n tine ca un ac,
Te sparge și te lasă lat,
Stai liniștit, doar ai picat!
Treptat, o să te ridici,
Și-o să uiți, o să-i dai bici,
Drumului ales de tine,
Chiar dacă nu-i destul de bine.