Și m-am trezit deodată
În partea-ntunecată
O lume-nconjurată
Doar de frici, căutam un capăt
Mergeam încet, fără să cunosc drumul
Mâinile pe zid, toți trăgeau cu tunul
Nesigur mi-am spus că nu-mi dau drumul
Fără „vezi” și „auzi” simțeam doar fumul
Puneam întrebări, nu găseam răspunsuri
Iubeam natura, aveam mii de fluturi,
De parcă nimeni nu îmi mai simțea inima
De parcă nici nu mă mai auzea cineva
De parcă nimeni nu îmi mai simțea cugetul
Ușor, mi-a dispărut și zâmbetul
Și oare cât trebui’ să mai îndur, să-mi găsesc sufletul?
Ref: Timpul
E ca un ocean
Timpul
Spală sufletul
Timpul x3.
Timpul, e ca un ocean
De multe ori îmi venea să sar
Nici măcar nu aveam habar,
Unde mă îndreptam
Aveam demoni în față, dar îngeri din spate
Îmi șopteau să nu le dau dreptate
Captiv în singurătate
Între iad și rai, între viață și moarte
Căutam iubire, arată-te
Dar primeam doar palme, uși cu lacăte
Visam să mă deschid, să trăiesc un vis
Îmi aminteam mereu că nu-s în paradis
Cauți dacă vrei să ai ce-ți dorești
Nu contează cine ești.
Ref: Timpul
E ca un ocean,
Timpul,
Spală sufletul,
Timpul x3
Sensul versurilor
Piesa explorează lupta interioară a unei persoane care se simte pierdută și deconectată de sine și de ceilalți. Timpul este văzut ca un ocean care poate spăla sufletul, dar și ca o forță copleșitoare. Persoana caută iubire și un sens în viață, navigând între bine și rău.