Strofa I.
Într-o lume-n care nu mai ai răbdare,
Într-o lume-n care nu mai ai nicio scăpare,
Toți vor să te doboare, o să reziști oare?
Am încercat de toate, da’ nu se mai poate!
Sentimentele nu mai contează,
E o lume-n care toți aberează,
Sunt cu două fețe și mimează,
Ma mir, cum de mai le e inima trează?
Suflete abandonate, speranțele furate,
Toate astea sunt aruncate,
Cu multă ușurință.
Omul nu mai poate fi numit ființă!.
Refren.
Trebuie să ne schimbăm!
Trebuie să devenim ceea ce visăm,
Avem un singur drum pe care să-l urmăm,
Chiar dacă-i bun sau rău, trebuie să-l acceptăm!.
Strofa II.
Nu mai există loc de remușcare,
Nu mai există vreun semn de întrebare,
Recunosc, am greșit cu toții,
Dar încă n-am picat în ghearele morții.
Avem încă o șansă, tre’ să ne-ncredem în ea!
Avem un scop comun, să schimbăm lumea,
Și mă-ntreb oare, cât o să mai doară?
Cât timp răul ne mai înconjoară?!
Îmi pare rău, dar mă simt din nou tras pe sfoară..
Nu e ușor deloc, e ca și o povară.
Și chiar dacă nu o să reușim,
Raul ăsta, tot o să îl oprim!.
Refren.
Trebuie să ne schimbăm!
Trebuie să devenim ceea ce visăm,
Avem un singur drum pe care să-l urmăm,
Chiar dacă-i bun sau rău, trebuie să-l acceptăm!.
..
Avem de mers pe un singur drum
Și avem de-ales drumul cel mai bun
Trebuie să luptăm pentru onoare
Trebuie să ne ridicăm din nou în picioare!
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre necesitatea schimbării și a luptei pentru un viitor mai bun, chiar și în fața dificultăților. Subliniază importanța de a ne ridica din nou și de a lupta pentru onoare, urmând un singur drum, indiferent de obstacole.