Amintire din copilărie.
O după-amiază mohorâtă și rece
de iarnă. Școlarii
învață. Monotonia
îndărătul ferestrelor.
În clasă, un tablou
îl arată pe Cain
fugind, pe Abel mort
lângă o pată de carmin.
Cu timbru găunos și sonor
tună maestrul, un bătrân
în haine umile, e slab și uscat,
ține în mână o carte.
Și întregul cor de copii
cântă lecția;
o mie ori o sută – o sută de mii,
o mie ori o mie – un milion.
O după-amiază mohorâtă și rece
de iarnă. Școlarii
învață. Monotonia
îndărătul ferestrelor.
Sensul versurilor
Piesa evocă o amintire melancolică din copilărie, concentrându-se pe o după-amiază mohorâtă de iarnă la școală. Imaginea este dominată de monotonia lecțiilor și de o scenă biblică întunecată, sugerând o atmosferă apăsătoare și contemplativă.