Antonio Machado – Preludiu

Acum că umbra unei iubiri curate trece,un psalm aș vrea pupitru-mi bătrân să înfășoare.Severă, orga-n fluier acordul să-și aplece,aprilie doar murmur, suspin să dea. Și floare.Arome distila-vor merele-n luminade toamnă și-ți va spune smirna psalmodierea.Și va pluti parfumul de roze prin grădinacu umbra împăcată, cu tihna și tăcerea.Nobilă și bătrână, singură ruga mea,sub armonia gravă … Citește mai mult

Antonio Machado – Autoportret

Îmi e copilăria un patio din Sevilia,și o grădină clară cu un lămâi în ea.Două decenii bune, junețea în Castiliași câte episoade pe care le-aș uita.N-am fost un Casanova, ori un Don Juan vreodată.(Au nu-mi cunoașteți stilul vestimentar vetust?)Dar Cupidon îmi trase în inimă săgeată,și fructu-oprit iubit-am, cât m-au lăsat să gust.E sângele din mine … Citește mai mult

Antonio Machado – Trei Strofe Trimise Lui Unamuno În 1913

Doamne, sătulu-s de viață,și uscat grumazul mi-ide-a striga mereu în ceață,și oceanul m-asurzi.Doamne, sătulu-s de viață,și mă-neacă lumea, vai!Doamne, cum lăsatu-m-aisingur, doar cu marea-n față!.Ne jucăm, Doamne, de-a ‘scunsaori e, Doamne, că te chemcu vocea prin care gemși tu însuți ești într-însa?.Eu te caut în tot loculdar de tine-n veci nu dau,și te aflu-n toate … Citește mai mult

Antonio Machado – Soare de Iarnă

E miezul zilei. Un parc.Iarnă. Cărările albe;movile simetriceși scheletice ramuri.Sub sera de sticlă,portocali puși în glastre,și-ntr-un ciubăr, de verdeculoare, palmierul.Zice-un moș gânditor,sub bătrâna sa haină:„Soarele, această minunede soare!…” Copiii se joacă.Iar apa fântâniise prelinge, alunecă și viseazălingând, aproape mută,piatra verzuie.Sol de invierno.Es mediodía. Un parque.Invierno. Blancas sendas;simétricos montículosy ramas esqueléticas.Bajo el invernadero,naranjos en maceta,y en … Citește mai mult

Antonio Machado – Prolog

XVI.O, după-amiezi scăldate în lumină!Vrăjit e parcă aerulşi barza albăadoarme zburând,iar rândunicile cu aripi ascuţitese întretaie peste vântul de aurşi se îndepărtează în pacea zilei,zburând visătoare.Se-ntoarce unda doar, ca o săgeată,prin aerul cu multă umbră,să-şi caute cuibul negru sub acoperiş.Şi barza albă,tăcută şi bizară,atât de-absurdă şi de familiară,ca un cârlig, pe clopotniţă. XIX.Dezbrăcat e pământul … Citește mai mult

Antonio Machado – Câmpiile Din Soria

I.Este pământul Soriei arid și rece.Pe dealuri și pe creste goale,prin pajiști înverzite și măguri cenușii,se plimbă primăvaralăsându-și printre ierburi parfumateo trenă de albe margarete.Pământul nu reînvie și câmpul-i adormit.La început de april e-nzăpezităcoloana vertebrală-a lui Moncayo;și călătoru-și ascunde sub fular,ciucite, gura și grumazul, iar vechi păstoritrec îmbrăcați în lungile lor sarici. II.Pământuri agricole și … Citește mai mult