Versuri corectate și adnotate
Dacă raze de-astă dată voi s-adun cu-mbelsugareE că frunțile brăzdate de al grijilor făgașSub a razelor coroană află-o sfântă alinareȘi să urle pasiunea nerozescului oraș.Cerurile pentru mine nu mai pot să fie stinse,Îmi vând partea mea de lume pentru partea mea de cer,Către ziua veciniciei zbor cu aripe destinse,Și să mă strivească soarta sub călcâiul … Citește mai mult
Plouă, plouă,Plouă cât poate să plouă.Cu ploaia ce cade, m-apasăDurerea cea veche, cea nouă.Afară e trist ca și-n casă, –Plouă, plouă.Plouă, plouă.. –Plouă cât poate să plouă.Zadarnic vor cântece clareCa florile umezi de rouăCei vecinic scutiți de-ntristare.. –Plouă, plouă.Plouă, plouă,Plouă cât poate să plouă.Ființa mea și simțireaSufăr și plâng amândouă.Viața-și urmează-ndârjirea..Plouă, plouă.Plouă, plouă,Plouă cât poate … Citește mai mult
Rondelul orașului de altădată.Era orașul de-altădatăSub plopi de-argint, muiați în soare,O verde oază fermecatăCu repezi ape cântătoare.Pe-oricare străzi cântau izvoare,Și sărutat de flori ce-mbată,Trăia orașul de-altădatăSub plopi de-argint, muiați în soare.Prostimea chiar era bogată.Prin curți aveau, mai toți, cuptoare.În beciuri se țeseau covoare.S-o viață-n veci îmbelșugatăTrăia orașul de-altădată.
De mari fluturi sărutată,Pe-o movilă — artificială,E pagoda argintatăDe zâmbirea matinală.Umbra pomilor, mișcată,O dezbracă, virginală,De mari fluturi sărutatăPe-o movilă — artificială.Picurând, diamantată,Porțelanul roz i-l spalăRoua tainic deșiratăPe fațada sculpturală,De mari fluturi sărutată.
Soldații înșirați la rânduriFormați pe strade spalierȘi scăpărau scântei la soareDin baionetele de fier!Torent trecuseră la mijlocComunele întregei țări,Că-și adusese fiecarePrinosul ei pentru serbări.Dar când cu steagurile-n fruntePășiră „Micii Dorobanți”Cu ofițeri cu săbii traseȘi cu sergenți adjutanți.Soldații înșirați la rânduri,Uitându-și disciplina lor,Cu toți strigară într-o voceUn „hura!” lung răsunător!Iar un caporal de lângă mine,Văzând pe-o … Citește mai mult
Unui om în toată firea e moral să-i zici smintit,Dar nebunului pe nume dacă-i zici, e necinstit.Trebuieşte-ntotdeauna spre a fi-n moralitateSă te faci apărătorul caselor de sănătate;La nebun să zici cuminte, pe neghiob să adoreziŞi de s-află în Mărcuţa geniu să-l decretezi.În nimica, de-azi-nainte, răul nu-şi mai are leacu,Şi o naţie mai bine nu s-a … Citește mai mult
Rondelul lunii.Deși pe cer e-aceeași lună,Dar unde e cea de-altădată?Minciuna vieții ce mă-mbatăE azi o altfel de minciună.Ca și atunci, duios răsunăCavale-n noaptea înstelată,Și-n cer zâmbește-aceeași lună,Dar unde e cea de-altădată?A ei lumină argintatăCu roze albe mă-ncununa,Și cântă tot pe vechea strună,Dar pentru mine e schimbată,Deși pe cer e-aceeași lună.
Castelul în ruine domnește peste vale,Din turnuri retezate se-mprăștie o jale,Și stema ce pe-oricine să-nfrunte cuteza,Mâncată e de vânturi, de soare și de apă,Iar vremea ce tot curge o șterge și o crapă,Din ea rămas-a numai un leu, un coif, și-o za.Sub bolți încenușate păianjenul își țeseDantela lui subțire din fire lungi și dese;Căminul zace-n … Citește mai mult
Între nori și între apă se ducea fără-ncetareRătăcit din orice cale sub trăsnitul lui catarg;Valuri-valuri dând năvală și smucindu-l tot mai tareÎl făceau să șovăiască peste pântecul cel spart. Vântu-n funii șuierându-și uriașa simfonieAlerga săpând prăpăstii în adâncul guraliv,Răspândind în largul mării o-ndârjită ironiePrintre urlete grozave de dușman nemilostiv. Noaptea neagră de pe valuri îl … Citește mai mult
Tu care dormi eşti fericit..Uitând întreaga ta fiinţăTe-ai izolat de suferinţă..În mut repaos adâncitC-ai fost şi eşti n-ai conştiinţă..Tu care dormi, eşti fericit.Dormi dulce – nu te deştepta:Realitatea, chiar frumoasă,Pe lângă vis e urâcioasă..La bine nu te aştepta,Căci viaţa este nemiloasă..Dormi dulce – nu te deştepta.