Versuri corectate și adnotate
În fiecare luni mă revolt:cum poți să fii doar un omsub comete?În fiecare marți mă întreb:ce pot să facpentru a înțelege fluviul,pentru a educa arborele catalpa?Miercurea visez la echilibrulîntre îndoială și rațiune,frică și seninătate.În fiecare joi îmi acuz semenii:„Nu sunteți nimic, nici măcar o buruiană,nici măcar un păianjen.”Vinerile sunt zile de tristețe:de ce să duc … Citește mai mult
ochii tăiochii tăiși lacul Mendota licărindcă-și orbește lișițelesânii tăisânii tăiși lacul Mononatrezindu-se noapteasă se afunde-n codruca un bătrân călugăr bâlbâitți-am zdrelit umărulși sângele-ți atârnă foarte greupe cele trei cuvinteaduse-n dar drept sacrificiudragostei noastre fără viitorcăci n-am să mai rostesc cât oi trăicuvântul viațăcuvântul vissau adevărgenunchii tăi genunchii tăiam să m-apuc să scriu romanulvertebrelor tale răsculatejurnalul … Citește mai mult
Gabardinavorbește despre văduvia ei.Robinetul se laudă cu propriile-i lacrimi.Carpeta pretinde c-ar fi umilită.Trenul care intră-n garăcrede că duce-n el tristețea lumii.Și lada de gunoi, cu veșteda-i conopidă,nu se gândește decât la sinucidere.Omul ar vrea să fiegabardină, carpetă, robinet,tren fără gară și fără șine.Doar conopida pare fericităcă putrezește fără a ști că putrezeșteși nici că este … Citește mai mult
Plopul se zbateîn vijelie: o să-și ia zborul?Zidul nu mai vrea să fie zid,de aceea se prăbușeștepe marginea fluviului.Amurgul are, uneori, remușcări:nu merită ziua un alt noroc,alt privilegiu?Sub streșini, un motan foarte gristă pe gânduri,în a doua sa viațăar fi un câine rozprintre vase de onix și catifele.Numai negura își aprobă destinulcând întunecă arborele,cerul și … Citește mai mult
Praful nicicând n-o să acopere aceste pagini.Viu sau mort de voi fi,un vânt va veni să le-agiteși, la nevoie, deasupra muntelui,în zbor se vor înălțași, jos, se vor așterne, pe la vreun neam migrator.Un prinț, un geambaș,ca pe niște nuferi le vor culege,apoi un profet va porunci să fie traduse.Vor căpăta un nou înțeles,iar copiii … Citește mai mult
– Dumnezeu e tigru.– Am să-l vânez.– Dumnezeu e grâu.– Îmi va sluji la ospăț.– Dumnezeu e zăpadă.– Îl întinez.– Dumnezeu e aur.– Îl risipesc.– Dumnezeu e fluviu.– Îi întorc albia.– Dumnezeu e râset.– Îl accept, dacă omoară pe ceilalți dumnezei.
O pară, cred,ce putrezește văzând cu ochii.O oglindă care se sparge,parcă în scârbă.Un plafon ce se surpăca să nu îmi mai aparțină.O străduțăce-și schimbă satul:ca să mă ocolească?Un trup care zice:„Mi-ar trebui un alt stăpân”.Un suflet propunând:„Să rămânem amici, dar să divorțăm”.O carte care se rupe de paginile ei,cu toate că am rescris-o de zeci … Citește mai mult
pentru Jacques Chesses.Cu cimitirul lui în lesă, chiparosulm-a ținut o întreagă după-masăpe deal: avea de acuzatviii și morții, tăcerea și zgomotul.Pe urmă a fost rândul meu:m-am plâns de oameni,de femei, de obiecte,de animale biciuite fără motiv,de împrejurărileîn care am trăit sau, mai curând,am crezut că trăiesc.Când s-a înserat,i-am spus: „Mă-ntristează acest dialog;să mergem acasă, fiecare … Citește mai mult
M-am închis în cotlonul meu:refuz să vădtrotuarele, platanii, azurul.Cărțile zac pe jos,mirosind a ceapă și-a praz.Robinetu-mi vorbește într-un vechi dialectdin Macedonia sau din Galicia.Fotografia lui Van Goghtrebuie să o ard.Descopăr pe poemul meupete de mucegai.Nu mai vreau să hrănesc canarul,să-mi șterg ochelarii,să inventez enigmepentru tot ceea ce în mine îmi taie aripile.Agăț la cea mai … Citește mai mult
Ah, cât aș vrea, planetă, să te cântfără-ajutorul cântului sau vorbei;plin de iubire-aș merge lângă tineși aș culege florile din spațiu:ici un boboc de stea, abia ivită,și acolo o cometă dată-n pârg.Am alinta ființe apropiate:prepelicari cicălitori, supuși– care se cheamă – adesea, meteori –și vin să bea din râurile tale;și înlăuntrul meu sunt lighioane,de asemenea … Citește mai mult