Versuri corectate și adnotate
Iertați-mi cuviința într-o smintită lume;Un viciu am: se cheamă „poezie”.Trec numai, neștiind de ce anume.Această viață-n versuri nu eu mi-am dat-o mie.Pătrund, mă-ntorc în mine și mă privesc de-afară:Visam o carte mare – e-un epitaf și ea.A spune de tortură, e-o treabă prea ușoară;Neantul râde-n hohot de uluiala mea.Vreau iar să-mi fiu prieten. Și mă … Citește mai mult
Închipuiți-vă că mi se acordă a doua viață,lăsându-mi-se alegerea.Aș putea să devin, fără să supăr pe nimeni,un okapi, acest animal foarte blândcare aduce oarecum cu girafa și cu zebra.Aș paște frunzesub un copac, în Africași m-aș teme de libelule.Aș merge până la iazîn orele fierbinți.Aș dormi, aș fi fericitfără datoriade a căuta sensul fericirii.V-o spun … Citește mai mult
Nimic nu-mi place, nimic nu m-amuză.Toți platanii sunt culcați la pământ.Nimic nu-i intact. Nimic nu-i nevătămat.Curcubeul se decolorează.Nu vreau să știu nimic: am învățat prea mult.Timpul își pierde ultimele sferturi de oră.Spațiul își pierde zările.Mă uit lung la steleca să le fac să cadăca niște fructe otrăvite.Nu vreau să-mi mai mângâi caii.Searbădă e angoasa:parcă-i o … Citește mai mult
Lansată nava în mânie,pe urma naltului surghiun;vorbele mele,cum se știe,slujindu-te, ție se supun;cât de șiret ar fi tangajul,și-amenințarea din azur,de mite-ar smulge azi limbajuldin mâl adânc! Un cântec pur,cu vorbe de-apă dulce-n velăte va slăvi la orice pas,pe drum de valuri. Caravelăcu ilegalul Verb, în glas,amanta mea ispititoarespre insule de zor și vis,scufundă-te-n adânc de … Citește mai mult
Tânăr cu mâna goală,m-am instalat în mine însumi,fără altă mobilădecât o țeastă de schimb.
Patrusprezece stele-au venit.Ce-au spus ele? Ce-au spus?Apoi douăzeci și una de păsări.Ce ouă-au clocit? Ce-a ieșit?Apoi două sute și treisprezece flori,ce-au lăsatcâte amintiri? Câte-amintiri?Apoi o mireasă foarte singură:ea mi-a explicat totul.
Zici masă?Înainte să aprob cuvântul,aș vrea să știu ce-nseamnă lemnul său de acaju;înainte de acaju,priveliștea sa;înaintea priveliștei,cei doi ochi ce-o pândesc;înaintea ochilor,ceea ce le îngăduiesă fie ochi.Zici masă?Spulber-o, pentru că-n lipsa eiaș vrea să faco masă-adevărată;la început era mătasă,broscuță, cuvânt,sau muzică foarte dulce.Ca să înțelegi, eu trăiesc ca masa,eu sunt masa.O, robia obiectuluireînviată în om!
Trăsnetul doboară copacii.Eu îmi scriu poezia.Fluviul inundă provincia.Eu îmi scriu poezia.Moșneagul doarme sub cer urât.Eu îmi scriu poezia.Lepra-i așteaptă pe-ndrăgostiți:Eu îmi scriu poezia.Laptele lipsește copiilor.Eu îmi scriu poezia.Un popor ucide alt popor.Eu îmi scriu poezia.Secolul se cufundă în îndoială.Eu îmi scriu poezia.Moartea îmi bate la ușă strigând.Eu îmi scriu poezia.
Vă voi face epigrame pe măsură:o întreagă eternitate în cerneală violetă!Spun „soare”, și cuvântul sclipește;spun „porumbel” și cuvântul zboară;spun „măr” și cuvântu-nflorește.Lucru ușor ca un fulg, lucru scris,mai adevărat decât cel mai adevărat dintre lucruri.Îmi râd de voi:vă voi compune epitafuri pe măsură.
Își deznoadă cravata,cam prea cenușie, cam prea neagră.Vagabondează între sine și sine însuși:nu mai mult de patru metri.Nu vrea să numere nici norii,nici acoperișurile.Sentimentele, orele,eforturile sunt suspecte.Să scrie amicilorcă nu vrea să-i mai vadă?Înainte de prânz ziua lui se încheie:după-amiaza va fi ca un leagănîntre moartea de care îi e fricăși moartea pe care-o dorește.Seara, … Citește mai mult