Ieri seară, – ncununată-n floare ai privit
Cristaluri de fereastră ce răsfrâng
Albastrul cer înalt, de stele viscolit,
Aleea plopilor în tremur nesfârșit
Ieșind în umbra grea, ca-ntr-un adânc.
Tu, poate, ai uitat în sală, înapoi,
Și roiuri de lumini și vorbă înflorită,
Al valsului vârtej, de muzici aprig roi…
Eu te gândeam o primăvară-n toi,
Iar tu? Prea minunată și mâhnită.
Ți-ai spus tu deci că-n chioșcu-nsingurat
Te-aștept și-n deznădejde și cu flori,
În beznă, umilit și supărat,
Cu ochi păienjeniți de cât te-am căutat
Pe la ferești în vesele vâltori?.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de dor și deznădejde ale unui îndrăgostit care așteaptă o persoană dragă. El se simte umilit și supărat, căutând-o în zadar, în timp ce ea pare distantă și nefericită.