Adrian Berinde – Versuri.pro

Îndecis

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Împrumută-mi mâine
Și-ți voi da din azi
Un cuptor de pâine
Și-un buchet de brazi
După care arzi… care azi.

Împrumută-mi seara
Seara dinspre marți
Și-ți voi da din vară
Vara-n care cazi
După care arzi… care azi.

Împrumută-mi viața
Viața ta de-acum
Mâine dimineața
Am să-ți spun drum bun
După care arzi… care azi.

Împrumută-mi luna
Și să n-ai habar
Vântul și furtuna
Și-ți voi da în dar
Locul meu din rai… din rai

Căzută De Mâine

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Colbul de pe drum
Galopul ți-era lin
Și-n calul tău de scrum
Vorbeai cu cei ce vin
Și mâna ce te așteaptă
Paharul cu venin
Cenușa fără foc
Copiii stropiți cu vin
Făcuți pe loc
Cu doi vecini.
Și iarăși ai să prinzi
Cu un grătar toți fluturii
Cei vechi din canapea
Din capul tău să pleci
Cât vei vedea
Că n-ai ce căuta în lumea ta.
Când crezi că ai ajuns
La malul celălalt
Și noaptea ai pătruns
Căzut din prea înalt
Să-ți fie de ajuns
Păianjenul din pat
Crescut după dulap
Și-n părul tău o parte din oraș
S-a înecat.
Și când coșmarul tău
Se strânge-n cerc
Sudorile-ți pe frunte te petrec
În ochii tăi maimuțele de-n trec
Grăbește-te să mori cât mai încet

Trenul De Noapte

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Și-n timpul ce-a trecut doar ca să fie
Am spart oglinda în care ne vedeam
Jumătatea mea de cioburi dă-mi-o mie
Jumătatea ta zâmbind lipită-n geam.
Ca să prind un loc pe jos la trenul de noapte
Ca să fiu sigur că mâine voi fi departe
Ca să uit că am fost bătrân și voi renaște
Voi renaște într-o lume în care nimeni nu mă va recunoaște.
Și în geamul în care noaptea dă cu stele
Mi-am revăzut toți anii întrebând
Pământul care stă la coada vieții mele
Cu poza ta în mâini și tremurând.
Și-am să prind un loc pe jos la trenul de noapte
Ca să fiu sigur că mâine voi fi departe
Ca să uit că am fost bătrân și voi renaște
Voi renaște într-o lume în care nimeni nu mă va recunoaște.
Și somnul tău de apă și de mâine
Am să mă-ntorc din nou ca un hoinar
E timpul care latră ca un câine
E visul tău ascuns într-un sertar.
Ca să prind un loc pe jos la trenul de noapte
Ca să fiu sigur că mâine voi fi departe
Ca să uit că am fost bătrân și voi renaște
Voi renaște într-o lume în care nimeni nu mă va recunoaște
Ca să prind un loc pe jos la trenul de noapte
Ca să fiu sigur că mâine voi fi departe
Ca să uit că am fost bătrân și voi renaște
Voi renaște într-o lume în care nimeni nu mă va recunoaște

De-O Umbră

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Când vine seara te oprești
Din drumul tău te-ntorci și stai
Nu mai știi unde locuiești
Că ai plecat în luna mai
Privirea ta-i la asfințit
Aici nimeni nu mai e grăbit
Și stai de două mii de ani
Pe strada ta să te întorci
Ai da oricât să știi ce vârstă ai
Și n-ai să recunoști
Fereastra-n care desenai
Doi orbi furioși
Și-un popă fără grai
Și nu știi dacă-ai să revii
Pământul e mai lung în lat
Vrei să renaști printre cei vii
Să te prefaci că ai uitat
Că viața ta-i ca o secundă
Ce stă-ntr-o pungă muribundă și n-ai
Și n-ai răbdare să mai stai
Ți-e capul spânzurat în nori
Și-n loc de cer te ții de-o umbră
De-o umbră
Ți-e teamă c-ai s-o vezi
Fereastra-n care desenai
Doi orbi furioși
Și-un popă fără grai

Dimineața

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

M-am trezit cu tine-n gând
Ne vedeam din nou arzând, undeva…
Soarele curgea pe noi
Și ploua din cer cu flori, dinspre nori.
Nu mă mai trezesc,
Voi rămâne-n visul meu.
E tot ce-mi doresc
Să visez doar ce vreau eu.
Îmi simt sufletul pribeag
De atâta timp îți dorm la ușă.
Mă încearcă iar un dor de drag
Tare drag de inima-ți ascunsă
Undeva… de nu mă poți vedea
Nu te speria, că nu-s departe!
Mi-am ascuns iubirea prin livezi
S-o feresc de visele-mi deșarte.
Iară merg spre infinit
Locul de unde-am venit, uite-așa…
Ține-mă de mână iar
Și-ți voi da un ultim dar – viața mea.
Nu-i de mare preț,
dar e tot ce am să-ți dau.
Poate mă înveți
Care-i locul meu și… stau.
Călător din alte lumi
Aripile-s mari și-ți dorm la ușă.
Sunt acel suflet pribeag de drag
Tare drag de inima-ți ascunsă.
Și de-o fi să știi când m-oi trezi
Ne vom agăța din nou de scara
Ce ne trece-acum într-altă zi
Sau poate în altă primăvară….
Nu-i de mare preț,
dar e tot ce am să-ți dau.
Poate mă înveți
Care-i locul meu și… stau.
Dimineața nu e pentru toți
Viața noastră stă la coadă-n gară,
Irosită-n trenul fără roți
Care s-a oprit de astă-vară.
Și de-o fi să știi când m-oi trezi
Sufletele noastre-or fi departe,
Într-un loc ce numai noi vom ști
Și nu l-am trecut în nici o carte.
Va fi ca un ultim legământ
Ritualuri ce se nasc o dată,
Zăbovim aicea pe pământ
Până Cartea se deschide toată.
Și apoi vom ști ce-i de făcut
Trenul are roți și stă în gară.
Ne va trece-n liniște, tăcut
Dintr-o viață-ntr-altă primăvară.

După Tine

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Te-am iubit dinainte să ies din pântec
Când eram încă înger te iubeam pe ascuns.
Mă-ascundeam cu gând despre tine în cântec
Pătrunzând infinitul care-i de nepătruns.
Te-am iubit dinainte de prima mea viaţă
Înmulţită cu zece şi împărţită la doi.
Mă topeam cum topeşte o spuză din gheaţă
Şi aşteptam ziua în care voi putea spune noi.
Te-am iubit dinainte să respire pământul
Dinainte ca marea să-l sărute pe ţărm.
Ca din două suflări să reinventăm vântul
Şi apoi împreună să muşcăm ca din măr.
Refren.
Te iubesc şi acum făr’ să ştiu câte vieţi
Vor mai trece prin mine până o fi dacă o fi
Să te văd cum din ochi şi iubire mă îmbeţi
Te iubesc şi acum şi îţi spun ca să ştii.
Te-am furat pe ascuns precum furi o secundă
Înainte ca moartea să ne nască din nou.
Dinainte să ştiu că iubirea-i rotundă
Că-i o singură dată şi venită cadou.
Te-am iubit făr’ să ştiu de glasnine-om vreodată
Făr’ să ştiu că un chin ca al tău şi al meu.
S-or vedea într-o oglindă cum te vezi dimineaţă
Si-or sorbi din cafea cu Însuşi Dumnezeu.
Refren X2.
Te iubesc şi acum făr’ să ştiu câte vieţi
Vor mai trece prin mine până o fi dacă o fi
Să te văd cum din ochi şi iubire mă îmbeţi
Te iubesc şi acum şi îţi spun ca să ştii.

Dacă O Iubești (feat. Tess)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Dacă o iubești, las-o să plece!
Și nu te mai uita în urma sa.
Din tăciuni aprinși plouă cu rece,
Mai plouă și cu frig pe viața ta.

Nimic nu va mai fi ca înainte,
Doar urmele lăsate pe zăpadă
Și lacrimi care fierb în ochiul tău fierbinte,
Pe care l-ai închis, să nu mai vadă.

Dacă o iubești, las-o să zboare!
Sunt aripile ei, țesute-n fum..
Busola voastră a căzut în mare,
Din doi, ai mai rămas doar tu acum..

Mai sunt în noi iubiri care se sting,
Ne mai trântesc de pietre, ne dor, apoi dispar..
Ne tăvălim cu ele și-n soare ne împing,
Să învățăm să ardem, ca să apară iar..

Iubirile sunt păsări călătoare,
Ce poposesc din când în când pe noi..
Ne povestesc de stele căzătoare
Și cum din doi, nu mai poți face doi..

Ea știe c-o iubești, dar nu aude bine..
Ecourile-s sumbre și-i vezi pe ziduri umbra..
Descătușează-i trupul, ce-o ține strânsă-n tine
Și las-o ca să zboare, până-și va pierde.. urma.

Dacă o iubești, las-o să plece!
Șterge-o chiar acum din amintirea ta..
Prin nu știi câte vieți ți-e sufletul pereche,
Cerșindu-te din mare, va ști și-i vei cânta..

Mai sunt în noi iubiri care se sting,
Ne mai trântesc de pietre, ne dor, apoi dispar..
Ne tăvălim cu ele și-n soare ne împing,
Să învățăm să ardem, ca să apară iar..

Absent

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Și-n timpul ce-a trecut doar ca să fie
Am spart oglinda-n care ne vedeam
Jumătatea mea din cioburi – de mânie
Jumătatea ta zâmbind lipită-n geam.
Ca să prind un loc pe jos
La trenul de noapte
Ca să fiu sigur că mâine
Voi fi departe
Ca să uit că am fost bătrân
Și voi renaște
Într-o lume-n care nimeni
Nu mă va recunoaște.
Și-n geamul-n care noaptea dă cu stele
Ne-am revăzut toți anii întrebând
Pământul care stă la coada vieții mele
Cu poza ta în mâini și tremurând.
Și am să prind un loc pe jos
La trenul de noapte
Ca să fiu sigur că mâine
Voi fi departe
Ca să uit că am fost bătrân
Și voi renaște
Într-o lume-n care nimeni
Nu mă va recunoaște.
Și somnul tău de apă și de mâine
Am să mă-ntorc din nou ca un hoinar
E timpul care latră ca un câine
E visul tău ascuns într-un sertar.
Ca să prind un loc pe jos
La trenul de noapte
Ca să fiu sigur că mâine
Voi fi departe
Ca să uit că am fost bătrân
Și voi renaște
Într-o lume-n care nimeni
Nu mă va recunoaște

Melciada Fricii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Latră licuricii
Și trezesc bunicii
Pădurea-i cât satul
C-au fugit cu patul
Melciada fricii
Melciada fricii.
Și-au ajuns pe câmpul
Unde numai gândul
Doarme câteodată
Și nu se mai cată
Vorba și cuvântul
Vorba și cuvântul.
Și-a lătrat un câine
Cât un colț de pâine
Să adune satul
Și să culce-n patul
Că-i de nuntă mâine
Că-i de nuntă mâine.
Joacă licuricii
S-au trezit bunicii
Și-au plecat spre soare
Ceru-i de ninsoare
Și cu zarvă mare
Și cu zarvă mare.
Latră licuricii
Latră licuricii
Latră licuricii
Melciada fricii

Desculț Prin Cine

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Anul ăsta ești al nimănui
Strada-i goală și n-ai cui să spui
Ești singur cu tine
Stai cu poftele-n cui.
Vrei să zbori dar muntele-i prea sus
Nici un vânt nu pleacă spre apus
La capătul lumii spânzurat de cornul lui
Dar ai să pleci odată
Ai cerul prins de moacă
Și-n visul tău să vină
Pe patul-n care doarme
Poștașul de lumină
Să stai cu el la cină.
E o cădere și nu te umbri
Vii prea încet ca să te poți opri
Ai aripi de soare
Și-n mare-i răcoare
Vrei să stai dar visul de pe nori
Te trezește-n B. și ai s-o omori
Ziua ce vine dă cu zorii de tine.
Și ai să dispari odată
Ți-e viața prinsă-n roată
Și ai să te joci cu umbra
Poștașului ce bate la poarta de lumină
Să stai cu el la cină