Latră licuricii
Și trezesc bunicii
Pădurea-i cât satul
C-au fugit cu patul
Melciada fricii
Melciada fricii.
Și-au ajuns pe câmpul
Unde numai gândul
Doarme câteodată
Și nu se mai cată
Vorba și cuvântul
Vorba și cuvântul.
Și-a lătrat un câine
Cât un colț de pâine
Să adune satul
Și să culce-n patul
Că-i de nuntă mâine
Că-i de nuntă mâine.
Joacă licuricii
S-au trezit bunicii
Și-au plecat spre soare
Ceru-i de ninsoare
Și cu zarvă mare
Și cu zarvă mare.
Latră licuricii
Latră licuricii
Latră licuricii
Melciada fricii
Sensul versurilor
Un cântec oniric despre o lume fantastică populată de licurici, bunici și o "melciadă a fricii". Versurile evocă un sentiment de mister și aventură într-un peisaj rural stilizat, sugerând o evadare din realitate într-un tărâm al imaginației.