Dacă o iubești, las-o să plece!
Și nu te mai uita în urma sa.
Din tăciuni aprinși plouă cu rece,
Mai plouă și cu frig pe viața ta.
Nimic nu va mai fi ca înainte,
Doar urmele lăsate pe zăpadă
Și lacrimi care fierb în ochiul tău fierbinte,
Pe care l-ai închis, să nu mai vadă.
Dacă o iubești, las-o să zboare!
Sunt aripile ei, țesute-n fum..
Busola voastră a căzut în mare,
Din doi, ai mai rămas doar tu acum..
Mai sunt în noi iubiri care se sting,
Ne mai trântesc de pietre, ne dor, apoi dispar..
Ne tăvălim cu ele și-n soare ne împing,
Să învățăm să ardem, ca să apară iar..
Iubirile sunt păsări călătoare,
Ce poposesc din când în când pe noi..
Ne povestesc de stele căzătoare
Și cum din doi, nu mai poți face doi..
Ea știe c-o iubești, dar nu aude bine..
Ecourile-s sumbre și-i vezi pe ziduri umbra..
Descătușează-i trupul, ce-o ține strânsă-n tine
Și las-o ca să zboare, până-și va pierde.. urma.
Dacă o iubești, las-o să plece!
Șterge-o chiar acum din amintirea ta..
Prin nu știi câte vieți ți-e sufletul pereche,
Cerșindu-te din mare, va ști și-i vei cânta..
Mai sunt în noi iubiri care se sting,
Ne mai trântesc de pietre, ne dor, apoi dispar..
Ne tăvălim cu ele și-n soare ne împing,
Să învățăm să ardem, ca să apară iar..
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre durerea de a lăsa pe cineva drag să plece, chiar dacă o iubești. Este un act de sacrificiu, acceptând că uneori iubirea înseamnă a da drumul celuilalt să fie liber, chiar dacă asta aduce suferință.