Și-n timpul ce-a trecut doar ca să fie
Am spart oglinda în care ne vedeam
Jumătatea mea de cioburi dă-mi-o mie
Jumătatea ta zâmbind lipită-n geam.
Ca să prind un loc pe jos la trenul de noapte
Ca să fiu sigur că mâine voi fi departe
Ca să uit că am fost bătrân și voi renaște
Voi renaște într-o lume în care nimeni nu mă va recunoaște.
Și în geamul în care noaptea dă cu stele
Mi-am revăzut toți anii întrebând
Pământul care stă la coada vieții mele
Cu poza ta în mâini și tremurând.
Și-am să prind un loc pe jos la trenul de noapte
Ca să fiu sigur că mâine voi fi departe
Ca să uit că am fost bătrân și voi renaște
Voi renaște într-o lume în care nimeni nu mă va recunoaște.
Și somnul tău de apă și de mâine
Am să mă-ntorc din nou ca un hoinar
E timpul care latră ca un câine
E visul tău ascuns într-un sertar.
Ca să prind un loc pe jos la trenul de noapte
Ca să fiu sigur că mâine voi fi departe
Ca să uit că am fost bătrân și voi renaște
Voi renaște într-o lume în care nimeni nu mă va recunoaște
Ca să prind un loc pe jos la trenul de noapte
Ca să fiu sigur că mâine voi fi departe
Ca să uit că am fost bătrân și voi renaște
Voi renaște într-o lume în care nimeni nu mă va recunoaște
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul față de trecut și dorința de a scăpa de acesta, căutând o renaștere într-un viitor necunoscut. Trenul de noapte simbolizează evadarea și speranța într-un nou început, lăsând în urmă amintiri dureroase.