Și-n timpul ce-a trecut doar ca să fie
Am spart oglinda-n care ne vedeam
Jumătatea mea din cioburi – de mânie
Jumătatea ta zâmbind lipită-n geam.
Ca să prind un loc pe jos
La trenul de noapte
Ca să fiu sigur că mâine
Voi fi departe
Ca să uit că am fost bătrân
Și voi renaște
Într-o lume-n care nimeni
Nu mă va recunoaște.
Și-n geamul-n care noaptea dă cu stele
Ne-am revăzut toți anii întrebând
Pământul care stă la coada vieții mele
Cu poza ta în mâini și tremurând.
Și am să prind un loc pe jos
La trenul de noapte
Ca să fiu sigur că mâine
Voi fi departe
Ca să uit că am fost bătrân
Și voi renaște
Într-o lume-n care nimeni
Nu mă va recunoaște.
Și somnul tău de apă și de mâine
Am să mă-ntorc din nou ca un hoinar
E timpul care latră ca un câine
E visul tău ascuns într-un sertar.
Ca să prind un loc pe jos
La trenul de noapte
Ca să fiu sigur că mâine
Voi fi departe
Ca să uit că am fost bătrân
Și voi renaște
Într-o lume-n care nimeni
Nu mă va recunoaște
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul profund față de o relație pierdută și dorința de a scăpa de trecut, căutând o renaștere într-un loc unde amintirile nu-l vor mai bântui. Călătoria cu trenul simbolizează această evadare și speranța unui nou început.