Colbul de pe drum
Galopul ți-era lin
Și-n calul tău de scrum
Vorbeai cu cei ce vin
Și mâna ce te așteaptă
Paharul cu venin
Cenușa fără foc
Copiii stropiți cu vin
Făcuți pe loc
Cu doi vecini.
Și iarăși ai să prinzi
Cu un grătar toți fluturii
Cei vechi din canapea
Din capul tău să pleci
Cât vei vedea
Că n-ai ce căuta în lumea ta.
Când crezi că ai ajuns
La malul celălalt
Și noaptea ai pătruns
Căzut din prea înalt
Să-ți fie de ajuns
Păianjenul din pat
Crescut după dulap
Și-n părul tău o parte din oraș
S-a înecat.
Și când coșmarul tău
Se strânge-n cerc
Sudorile-ți pe frunte te petrec
În ochii tăi maimuțele de-n trec
Grăbește-te să mori cât mai încet
Sensul versurilor
Piesa descrie un sentiment de deznădejde și apropiere de moarte. Protagonistul se confruntă cu coșmaruri și o realitate distorsionată, simțindu-se prins într-o lume ostilă.