Câte-un glas, mereu
Ca de înger, verde,
– La mijloc sunt eu -,
Spune, să mă certe:
Întrebări buluc
Dacă-ți curg, o mie,
La beții te duc,
Și la nebunie;
Recunoaște că-i
Vesel, și ușor e:
Să fii printre-ai tăi,
Doar cu ape, flore!
Și el cânta. O,
Vesel e, și lesne!
Uite-i dincolo…
Cânt cu el mirsme,-
Recunoaște că-i
Vesel, și ușor e:
Să fii printre-ai tăi,
Doar cu ape, flore!
Și alt glas – mereu
Ca de înger! -, verde,
La mijloc sunt eu,
Spune, să mă certe;
Și el cântă, -atent,
Cu suflarea frate:
Cu nemțesc accent,
Dar fierbinte-n toate:
Lumea-i viciu, joc;
Ce te miri? Ia-ți locul
Și aruncă-n foc,
Sumbru, nenorocul.
O, frumos castel!
Viața ta e clară!
Vârsta ta-i din care?
Fire princiară
Fratelui cel mare!
Cânt și eu apoi:
Frați multipli! Voi,
Glasuri fără public!
Lângă mine roi,
Dați-mi nimbul pudic.
Sensul versurilor
Piesa evocă o stare de visare și nostalgie, amintind de o perioadă idealizată a vieții, posibil tinerețea. Este un dialog cu voci angelice și o celebrare a frumuseții efemere.