Opt zile sfâșiasem eu bietele-mi botine
Mergând spre Charleroi, prin pietre, pe străduțe.
La Cabaretul Verde cerui niște tartine
Cu unt și cu jambon și le-am dorit călduțe.
Preafericit, sub masă, picioarele-am întins,
Și contemplând în voie naivele prostii
De pe tapiserie, am fost plăcut surprins
Când fata ce-avea țâțe enorme și ochi vii,.
– Aceasta, de săruturi deloc nu se temea! –
Râzând cu veselie, aduse pâinea mea
Cu untul și cu șunca pe-o tavă colorată;.
Usturoiată, șunca era roză și albă,
Iar fata-mi puse-n față și-o uriașă halbă,
Cu spuma aurită de-o rază-ntârziată.
Sensul versurilor
Un călător obosit se oprește la un cabaret și se bucură de mâncare și băutură, fiind servit de o fată zâmbitoare. Scena este una simplă, dar plină de satisfacție și plăcere senzorială.