Nicolae Labiș – Arthur Rimbaud

Scuture-și pe bulevarde capitala românească,Galbeni tei și suie-și slăvii inegal, semeț contur,Din vuirea de tramvaie și din ud pavaj să-ți creascăEvocarea mea frățească, încălcit ștrengar, Arthur!.Cât de straniu sună astăzi imnurile foamei tale,Cât de nefirești soldații, galonații, verzi, „piu-piu”!Dar în țara ta-și mai târâie poverile carnaleHaita care-ai blestemat-o, amețită de rachiu.Plictisiți de băutură, răzvrătit numele … Citește mai mult

Arthur Rimbaud – La Cabaretul Verde, Orele Cinci Seara

Opt zile sfâșiasem eu bietele-mi botineMergând spre Charleroi, prin pietre, pe străduțe.La Cabaretul Verde cerui niște tartineCu unt și cu jambon și le-am dorit călduțe.Preafericit, sub masă, picioarele-am întins,Și contemplând în voie naivele prostiiDe pe tapiserie, am fost plăcut surprinsCând fata ce-avea țâțe enorme și ochi vii,.– Aceasta, de săruturi deloc nu se temea! –Râzând … Citește mai mult

Arthur Rimbaud – Corabia Beată

Cum lunecam la vale pe-a apelor oglindă,N-am mai simțit odgonul întins de edecari:Cu chiote, Piei Roșii-i luaseră drept țintăLegându-i, goi, pe maluri, de colorații pari.De echipaje nu-mi mai păsa cum – că poartăBumbac din Englitera ori grâu din Flandra. – Când,Cu edecarii-odată, se stinse orice ceartă,Am fost lăsat de Fluvii oriunde să mă-avânt.Eu, ce fusesem, … Citește mai mult