Umblam cu pumnii-n buzunările crăpate
Şi chiar paltonul îmi părea că-i ideal.
Mergeam sub ceruri, Muză, şi-ţi eram vasal:
Ce de mai dragosti am visat, frumoase toate!
Nădragii mei aveau o gaură cam mare,
Dar înşiram la rime, cufundat în vis.
Găseam în Ursa Mare-un han mereu deschis,
Iar stelele-mi foşneau pe cer, încântătoare.
Le ascultam, pe margine de drum şezând,
În serile acelea de septembrie, când
Simţeam pe frunte roua – vin ameţitor,
Şi când, rimând prin întunericul fantastic,
Trăgeam ca de o liră de-al ghetelor elastic,
Proptindu-mi inima cu un picior!
Sensul versurilor
Piesa descrie amintirile unui tânăr boem, trăind cu resurse limitate, dar bogat în vise și inspirație. El găsește frumusețe și încântare în lucrurile simple, transformând sărăcia într-o aventură poetică.