Când respir
Parcă-s Șekspir
Când mă-ndoi
Parcă-s Tolstoi
Când visez
Parcă-s Marquez..
Când mi-e mov
Parcă-s Cehov
Când sunt gol
Parcă-s Gogol
Când nu tac
Parcă-s Balzac
Ci nu e un apropo
Dar semăn cu Allan Poe..
Și neluând nimic cu japca
Parc- aduc un pic cu Kafka!.
Așadar, mărturisiți
Că atunci când mă citiți
Am talent cât cei vestiți!
Sensul versurilor
Piesa este o declarație auto-glorificatoare, exprimată cu un ton ironic. Vorbitorul se compară cu mari scriitori ai lumii, sugerând că are un talent similar, deși o face într-un mod aparent modest.