Laudă-mă gură
Ca să-ți dau prescură,
Laudă-mă frate
Când te dau pe spate,
Laudă-mă soră
Mai mult de o oră..
Vreau și osanale
Cât mai mondiale
Din cele speciale
Cântate la chimvale..
Lăudați-mă cu toți
Dragi compatrioți;
De ce doar niște hoți,
-Guvernanți netoți-
Să fie aplaudați,
Iar poeții ignorați?.
Fără laude, drept să spui,
Parc-aș fi al nimănui,
Dară și mai drept grăiesc,
Fără laude nu prea trăiesc,
Ba mai mult, nici nu exist,
Nici ca om, nici ca artist!.
Dacă nu mă lăudați
Eul meu se chiflicește
Și apoi de nu știați
Inima mi se smerește!.
Dacă nu mă lăudați
Mă prefac în mănăstire
Ca să vină simplii frați
Să mă cânte din psaltire!.
Așadar, vreau laude,
Cu sau fără fraude,
Altfel risc să mă smeresc
Și apoi să mă sfințesc!.
Cum se vede mai mereu,
Lăudând pe Domnul Eu,
Că e mare sau pigmeu,
L-am plasat ca pe un zeu
Mai presus de Dumnezeu!
Sensul versurilor
The song is a satirical take on the human need for validation and praise. The speaker demands constant admiration, elevating themselves to a god-like status and criticizing the lack of recognition for artists compared to corrupt politicians.