În zadar suspin și sufăr
Lângă frunze de ienupăr
După chiot de coțcar..
În zadar, în zadar!.
În zadar suspin și sufăr
După floare de ienupăr
Că n-apare și mă supăr
Pe mărar!.
În zadar sughit cu lacrimi
Copleșit de multe patimi
De bondar!.
În zadar bocesc în pernă
După liniștea eternă
Și mirosul de lucernă
Din ierbar!.
În zadar suspin și sufăr
Eu, umilul bondărel,
Poreclit și sâmburel,
Plictisit de-atât ienupăr,
Îmi plimb trompa mea cea suplă
Pe aici sau pe colea
Căutând o cupă dublă
De lalea!
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de inutilitate și dezamăgire. Protagonistul suspină și suferă în zadar, tânjind după lucruri simple din natură, dar se simte copleșit de patimi și plictisit.