Din câte presupun
Vă doare-n toc dacă-s alun
Sau floare la o margine de tun
Pe care calcă un soldat nebun!
Din câte presupun
Vă lasă rece ceea ce compun
Nu vă interesează ce-am să spun
Căci socotiți că încă nu-s prea bun.
Din câte simt și presupun
Mă ofiliți cu nepăsarea unui bărzăun
Care adoarme pe o pană de păun
La ascultarea unui vers mai bun.
Din câte presupun sau bănuiesc
Pe cei mai mulți îi plictisesc
Versurile pe care le-ncropesc
Făcând apel la mortul-viu
Să iasă grabnic din sicriu
Acum când încă nu e prea târziu!
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentul de indiferență resimțit de creator față de publicul său. Vorbitorul se simte neapreciat și ignorat, considerând că eforturile sale artistice nu sunt valorificate.