Arany Janos – Mama Lui Matyas

Szilágyi
Örzsebet
L-a gătat răvașul;
Lacrimi
Materne,
Umplându-l cu plânsul.
La fiu
Știrea,
La Praga, beciul,
Aduce
Pace, în
Arest cenușiu.
„Fiule!
Nu pleca
Din Praga, orașul;
Izbutesc,
Te cumpăr
Din arestul aspru.
„Cu aur,
Cu argint
Plătesc pentru tine;
Îmi port
În suflet
A ta revenire.
„Nu mișca,
Nu pleca,
Dragul meu orfan!
Cine va
Fi fiul,
Când trama va forța?.
„Se va da
Răvașul
La Hunyadi Mátyás,
În mâna
Sa doar,
Nicicum în alta.”.
Ceară
Neagră
Va fi sigiliul;
Dând și din
Coate,
Așteptând argatul.
„Repede
Cine va
Fi cu scrisu’-n Praga?
O sută
De aur,
Și calul e plata.”.
„Merg eu,
Merg eu,
Ajung șapte zile.”
„Pentru o
Inimă
E o veșnicie!”.
„Merg eu
Vin eu
Trei zile, vuind.”
„Pentru o
Inimă
Trei luni jelind!”.
„Doamne,
Doamne,
De ce n-am aripi,
Să ajung
Din urmă
Dorul din inimi!”. –.
Vine un,
Vine un,
Corb negru și mare;
Pe scutul
Hunyadi,
Unu la fel șade.
Năvălind,
Năvălind
Un zbucium negru,
Și smulgând
Din mâna
Mamei, pachetul.
„Repede
De la corb!..
Trebuie luat!”.
Și fuge
Gloata
Să-l împuște, fuga.
Pasăre
Nu una,
Sute-s împușcate:
Nicio
Urmă de
Corb cu scrisoare.
La amurg
În codru
Gonind degeaba:
Noapte,
În beznă
Lovesc fereastra.
„Cine e?
Ce-o fi?
Vai, un corb negru!
Ce ține
E la fel,
Precum și pachetul.
Roșie
Ceara;
Cu pliere fină:
Sfințită,
Sfințită
Așa cum e scrisă!”.