Ara Alexandru Șișmanian – Valiza Uitată

Născut în 1951 la București, absolvent al singurei promoții de hindi a facultății de limbi romanice, clasice și orientale, cu o teză despre sacrificiul vedic (1974), Ara Alexandru Șișmanian a publicat articole de critică literară în revista Luceafărul, precum și studii de istorie și hermeneutică literară în Steaua. În ianuarie 1983 părăsește definitiv România, în urma persecuțiilor politice îndurate ca semnatar al apelului pentru drepturile omului lansat de Paul Goma în 1977. Se instalează la Paris ca refugiat politic și urmează cursuri de istoria religiilor, sanscrită, ebraică biblică, coptă și armeană clasică la École Pratique des Hautes Études și la Institut Catholique de Paris, participând, în același timp, la conferințe internaționale de specialitate. În 1993, reușește realizarea colocviului internațional de istoria religiilor Psychanodia, dedicat memoriei lui Ioan Petru Culianu, asasinat de securitate în incinta Universității din Chicago pe 21 mai 1991.
Publică numeroase studii de istoria religiilor (în special pe tema comparației Veda – Gnosă) în reviste de specialitate și volume colective, în Belgia, Statele Unite, Franța, Italia. Editează, împreună cu soția sa, Dana Șișmanian, sub egida asociației „Les amis de I. P. Culiano” pe care o creează în 2005, actele colocviului Psychanodia, precum și publicația periodică Les cahiers „Psychanodia” (1, 2011, 2, 2021; recente ediții online). Începînd cu 1997, publică regulat volume de versuri la editurile Arhipelag, Cartea Românească, Paralela 45, Ramuri: ciclurile Triptic (Priviri, Ochiul orb, Tireziada), Migrene (7 volume), Absențe (4 volume), Neștiute (4 volume). Își publică independent Neștiute 5 (2018), Menuetul menestrelului morbid (2019), Absențe 5 (2021). Publică, de asemenea, în traducere franceză, engleză și germană mai multe poeme în antologii și reviste, între care publicațiile online Recours au poème, Francopolis (mai 2013, iunie 2015, octombrie 2017, aprilie-mai 2018, iunie 2020), La levure littéraire. Îi apar, la editura L’Harmattan, în colecția „Accent tonique”, în traducerea Danei Șișmanian, volumele: Fenêtre avec esseulement (2014), Le sang de la ville (2016), ambele abundent recenzate de critica literară franceză; al treilea volum în franceză, Les non-être imaginaires. Poème dramatique, tradus de autorul însuși, a apărut în martie 2020.
valiza uitată.
tu care mergi pe drumuri pliante • cauți întâmplarea germenelui cu buzele simple • frisoanele morții te strigă prin creștere – deși încerci să-ți uiți numele • tu porți în servietă cuvintele pliate pe care te-am făcut să le-aștepți • și chiar tinele tău pliat – uitat într-o gară • tu ești întrebarea unui destin ce refuză să se explice • privirea părăsită a unui ochi închis • îngrozită de banalul asfaltului – ea și-a preschimbat oglinda în pasăre • tăcerea ferestrelor în pulbere de labirint purtată de vânt • tu ascunzi în adânc o absență ce refuză să se mai nască • un nu fără cauză ca un soare cu eclipsa permanentă • sau poate o stea ștearsă cu guma • chiar și acum când fragilul fluieră prin fulgi de pădure – ciudata dorință de nicăieri a efemerului • chiar și acum când note uscate ți se desprind subțiri de pe zâmbet • iar sufletul ți s-a cuibărit între rece și gol • nu izbutești să-ți mai amintești colbul care te-a scuturat • strada ce ai pierdut-o – ascensorul din care ai lunecat • ofilit fără toamnă dar nu fără un strop de amurg • păienjenișul citadin ce ți-a dăruit argintiul – rătăcit odată cu visul • nici măcar infernul curios ce încerca să ți se ițească infantil dintre spiralele amprentelor • uituc, ți-ai lăsat pe trotuar valiza plină cu lucruri avisale • și când te-ai întors din drum cu ușa spatelui tău încuiat – valiza ți-ajunsese în centrul pământului – de unde-ți făcea cu ochiul batjocoritoare • era ea – și-absența ta plină de refuz – și barca aceea albă cu neantul uitat •