Cântarea asta
este un fel de muribund,
un fel de naștere,
la lumânare votivă.
Am o mamă de vis
care cântă cu chitara ei,
alăptarea dormitorului
cu lumina lunii și măsline frumoase.
A venit și un flaut,
alăturarea celor cinci șiruri,
Doamne deget peste găuri.
Am cunoscut o femeie frumoasă odată
care cânta cu vârful degetelor
iar ochii ei erau căprui
ca niște păsări mici.
La ceașca sânilor ei
am desenat vin.
La movila picioarelor ei
am desenat smochine.
Ea a cântat pentru setea mea,
cântece misterioase ale lui Dumnezeu
asta ar fi dat jos o armată.
Parcă era o glorie dimineață
îi înflorise în gât
și tot albastru
și polen mic
am mâncat în inima mea
violent și religios.
Sensul versurilor
Piesa explorează o conexiune spirituală profundă prin intermediul muzicii și al imaginii feminine. Versurile evocă o stare de reverie, unde muzica devine o formă de alăptare spirituală, iar figura feminină este venerată ca o sursă de inspirație divină.