Sunt sătulă de acele seringilor,
sunt sătulă de cearceafurile din cauciuc și de tuburi.
Sunt sătulă de fețe pe care nu le cunosc –
și cred că de-aici și acum începe moartea.
Moartea începe ca un vis
plin de obiecte și de râsul surorii mele.
Eram tinere și ne plimbam,
și culegeam mure
de-a lungul drumului către Damariscotta.
O, Susan, a țipat ea,
ți-ai pătat bluza cea nouă.
Gust dulce –
am gura plină cu mure
și zeama albastră și dulce se prelinge
tot drumul spre Damariscotta.
Ce faci? Lasă-mă în pace!
Nu vezi că visez?
În vis nu ai niciodată optzeci de ani.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema bătrâneții și a apropierii morții, juxtapusă cu amintiri vii și dulci ale tinereții. Naratoarea își găsește consolare în rememorarea unor momente simple și fericite din trecut, ca o evadare din realitatea prezentă a senectuții.