Anne Sexton – 17 August

Cu siguranță voi fi neliniștit
de spital, zona respectivă
corpuri învelite în benzi elastice,
corpuri învelite în lemn sau folosite ca telefoane,
cadavre răstignite în cârje,
corpuri care poartă pungi de cauciuc între picioare,
cadavrele care-și vomitează sucul ca detergentul, Aici în această casă
există alte corpuri.
De câte ori văd un tânăr de șase ani
înot în piscina noastră acvatică
o voce din interiorul meu spune ce nu se poate spune..
Ha, într-o zi vei fi bătrân și udat
iar tuburile îți vor fi în nas
bea-ți cina.
Într-o zi vei merge înapoi. Vei închide
sus ca o cutie de pantofi și vei fi blestemat
în timp ce împingeți mai întâi în picioarele morții.
Aici, în spital, spun,
nu este corpul meu, nici trupul meu.
Nu sunt aici pentru medici
să citesc ca o rețetă.
Nu. Sunt o fată
suflând în vânt ca o bucată de soare.
Pe secțiunea 7 sunt margarete, toate untul și perla
dar pe lângă un orb care poate numai
mănâncă petalele și numără până la zece.
Asistentele sar peste coarda în jurul lui și tremură
în timp ce ochii lui se rătăcesc ca mercurul și apoi
dansează de la pacient la pacient la pacient
aruncând mici pahare de medicamente din hârtie și jucându-se
prinde cu flacoane de drog în timp ce așteaptă noi accidente.
Organisme din sintetice. Trupurile se înăbușeau ca niște păpuși
pe care îi vizitez și cajole și tot ce fac este zumzet
cum ar fi calculatoarele care ne scad impozitele, dolar pe dolar.
Fiecare corp se află în buncăr. Chirurgul își aplică gingia.
Fiecare corp este introdus rapid în pachetul său de înghețată
și apoi cusute din nou pentru călătoria lungă
înapoi.