Profetic fuse visu-acesta oare?
În ceruri Marte altfel licări,
Cu-o flacără de gheață și dogoare,
Și-n noaptea aceea am visat că vii….
Îți deslușeam făptura la tot pasul,
În muzica lui Bach, în trandafiri,
În clopotul ce-și revărsase glasul
Peste pământul reavăn, în zefiri,.
În toamna ce se-apropiase foarte
Și, răzgândindu-se, plecat-a iar…
Cum ai putut, o August, de departe
Să-mi vii cu-această veste-n ceas amar?.
Cum să-ți plătesc regeasca dărnicie?
Pe cine să poftesc la un banchet?
Și iată, iarăși versuri mâna-mi scrie
Dintr-o suflare-n arsul meu caiet.
Sensul versurilor
Piesa explorează un vis profetic și sentimente de nostalgie și melancolie. Naratorul reflectă asupra unei viziuni nocturne și a impactului emoțional pe care aceasta îl are, evocând imagini ale naturii și ale artei.