Și-a căzut, de piatră greu, cuvântul
Peste pieptul meu ce mai pulsa.
Nu-i nimic. Știam deznodământul.
Am s-o scot la un liman cumva.
Câte griji am astăzi să mă pască:
Tot ce-i amintire să zdrobesc,
Sufletul să-l fac să împietrească,
Iarăși să învăț cum să trăiesc..
Că de nu.. Își prăznuie fiesta
Vara cu alaiu-i azuriu.
Presimțeam demult finalu-acesta:
Zi cu soare și cămin pustiu..
1939, vara,
Casa de pe Fontana
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea unei despărțiri anticipate, acceptarea unui final trist și efortul de a depăși amintirile dureroase. Vorbitorul se pregătește să-și protejeze sufletul și să învețe să trăiască din nou, în ciuda pustiului interior.