Stă pieptu-mi gata să se frângă,
Fără putere, înghețat,
Mănușa pentru mâna stângă
Pe mâna dreaptă-am îmbrăcat.
Că sui un munte, îmi păruse,
Și treptele erau doar trei..
„Hai, mori cu mine!” toamna-mi spune
Ținându-mi calea sub un tei.
„Ursitele mi-au fost haine,
Și mă-nșelară zi de zi..”
Răspuns-am tristă: „Și pe mine!
Cu tine-odată voi muri”.
Aceasta-i ultima cântare.
Priveam spre casa de cândva –
Gâlbuie și nepăsătoare
Lumina-n dormitor ardea.
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de disperare și resemnare în fața morții sau a unei despărțiri iminente. Protagonistul acceptă un destin tragic, găsind consolare în ideea de a împărți acest sfârșit cu cineva.