Bună ziua! N-auzi colo,
Blând, un fâșâit?
Strofa asta dă-o-ncolo!
Eu sunt. Am venit.
Dar să nu te uiți la mine
Ca deunăzi, crunt,
Când în umbre moi, de tine
Ochii-o să-mi ascund.
Simplu, totu-aici îmi pare.
Nu mai vreau să plec
Iar la podul pe sub care
Tulburi ape trec.
1913
Sensul versurilor
Piesa exprimă o revenire melancolică într-un loc familiar, evocând amintiri și sentimente profunde legate de trecut. Vorbitorul se întoarce într-un loc unde se simte atras, dar și vulnerabil, dorind să se ascundă de judecățile aspre.