Ascult un glas de grangur neferice.
Amurgul verii salutând în el.
Cu șuierat de viperă, prin spice
Își taie cale secera de-oțel.
Cu poale scurte trec secerătoare –
Festive steaguri fluturând în vânt.
Privirea-aceea lungă unde-i oare?
Și zurgălăii veseli unde sunt?.
Să mai aștept vicleana-mbrățișare
Când mă pândește bezna, n-are rost.
Dar vino să te uiți la raiu-n care,
Odată, blânzi și fără vină-am fost.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de nostalgie și regret față de un trecut idealizat, pierdut. Vorbitorul se confruntă cu realitatea prezentă, marcată de întuneric și deziluzie, și își amintește cu tristețe de o perioadă inocentă și fericită.