Orice om plecat de-acasă
Are inimioara arsă,
Că niciunde-n astă lume
Nu e ca acasă la tine.
Plec de-acasă cu sufletul,
Las la ai mei cântecul,
Nu știu viața cum mi-o fi,
Cât de rău m-oi mai căi.
Când mă ia dorul de-acasă
Lacrimile-mi curg pe față,
Plâng, dar nima să nu vadă,
Toți cred că mi-e viața dragă,
Plâng, dar nima să nu vadă,
Toți știu că mi-e viața dragă.
Geaba faci bani și avere,
La străini n-ai mângâiere,
Geaba iubești și mângâi,
Străin ești, străin rămâi.
Vers refren:
Dor, doruțule!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul profund resimțit de cineva plecat de acasă. Subliniază ideea că nimic nu se compară cu căldura și familiaritatea căminului, iar bogăția materială nu poate compensa lipsa afecțiunii și a apartenenței.