Cunosc atâți netrebnici care zic:
„Să nu pui preț pe anii care zboară!”
Ei nu pricep că viața-i o comoară
Și nu prevăd în moarte-un inamic.
Lor li se pare natural să moară,
Că după moarte nu mai e nimic:
Nu știu că firea e un alambic,
În care tot renaște-a doua oară.
Sub care formă viața-o să te cheme
Ca s-o trăiești din nou în altă vreme,
Tu nici nu poți măcar să bănuiești…
De-aceea mergi și luptă înainte,
Ca dincolo, de-ți vei aduce-aminte
De viața ta de-acum, să nu roșești.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre importanța de a trăi o viață demnă, fără regrete, având în vedere posibilitatea reîncarnării. Ne îndeamnă să luptăm și să mergem înainte, astfel încât, la o eventuală reîntoarcere, să nu ne rușinăm de viața trăită.