Marie, Marie,
Ia să-mi spui tu mie
Care floare-nfloare
Noaptea pe răcoare.
Floarea crinului
Și cu-a dorului,
Aia floare-nfloare
Noaptea pe răcoare.
Măi, dragă Marie,
Ia mai spune-mi mie
Care frunză bate
Vântul când nu bate.
Frunza plopului
Și cu-a dorului,
Aia frunză bate
Vântul când nu bate.
Marie, Marie,
Ia mai spune-mi mie
Care drum îi mare,
Dar sfârșit nu are.
Drumul muntelui
Și cu-al dorului,
Ăla drum îi mare,
Dar sfârșit nu are.
Sensul versurilor
Piesa explorează teme ale dorului și ale naturii prin intermediul unor întrebări adresate Mariei. Fiecare strofă identifică elemente naturale (floare, frunză, drum) asociate cu sentimentul de dor, sugerând o legătură profundă între natură și emoțiile umane.