Versuri: OVIDIU DUMITRU.
Partea I.
Dintr-o dată lumea dispare
De la umbră până la soare
Într-o nouă, blândă culoare
Ca privirea ta
Trec fantasme, trec ogoare
Păsări albe ca o chemare
Pașii noștri trec pe cărare,
Trec, trec.
Refren:
Un albastru infinit
Lunecând pe ramul nesfârșit
Somnul meu de noapte l-a trezit
Cerul meu l-a răscolit.
Un albastru infinit
A uitat pământul înflorit
Și câmpia fără asfințit
Un albastru infinit.
Partea II.
Ce lumină într-o culoare
De la soare până la floare
Și pe frunte simt o răcoare
Din privirea ta.
E un strigăt sau o chemare
Lanț de gene, unduitoare
Buze arse, mistuitoare
Da, da.
Refren:
Un albastru infinit
Lunecând pe ramul nesfârșit
Somnul meu de noapte l-a trezit
Cerul meu l-a răscolit.
Un albastru infinit
A uitat pământul înflorit
Și câmpia fără asfințit
Un albastru infinit.
Un albastru infinit
Lunecând pe ramul nesfârșit
Somnul meu de noapte l-a trezit
Cerul meu l-a răscolit.
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de visare și contemplare, indusă de o iubire profundă și de frumusețea naturii. Albastrul infinit simbolizează imensitatea sentimentelor și a lumii interioare.