Muzica Cristina Dimitriu.
I. Ştiu copacii care plâng
Dar mai mult cu ochiul stâng
Când o mână nevăzută
Strânge fruntea lor căzută
Într-un geamantan de iarnă
Şi îi lasă fără haină.
Refren: Iarna e o anotimpă
Care singură se plimbă
De la un copac la altul
Văruindu-le înaltul.
Iarna e o anotimpă
Care singură se plimbă
De la un copac la altul
Văruindu-le înaltul.
II. Firul ierbii când apare
Chiar demult din depărtare
Şi trimite celor dragi
Ilustrate cu copaci
Doar atunci copacii plâng
Doar mai mult cu ochiul stâng
Sensul versurilor
Piesa descrie o viziune melancolică asupra iernii, personificând anotimpul ca o entitate singuratică ce transformă natura. Copacii sunt văzuți ca ființe sensibile, afectate de venirea iernii, pierzându-și frunzele și părând că plâng.