Ascultă liniștea.
Cuvinte nu, nu căuta.
Tăcerea, te rog, n-o alunga.
Dă-mi mâna doar, iubirea mea
Și-ascultă cu mine liniștea.
Căci numai așa
Ai să auzi cum inima
Îți spune totul mult mai clar
Ca vorbele.
De gândul tău mi-e așa de dor,
Dar gândul în vorbe-l pierzi ușor.
Ca să-nțeleg ce sunt, ce-mi ești,
Liniștea nu, să n-o gonești.
Căci numai așa
Ai să auzi cum inima
Îți spune totul mult mai clar
Ca vorbele.
Oglinzile cuvintelor
Știu că pot luci și-amagitor,
De-aceea nu, nu căuta cuvinte,
Ascultă liniștea, iubirea mea.
Mă vei privi, te voi privi,
Cuvinte n-avem de ce rosti.
Dă-mi mâna doar, iubirea mea
Și-ascultă cu mine liniștea, iubirea mea.
Mă vei privi, te voi privi,
Cuvinte n-avem de ce rosti.
Dă-mi mâna doar, iubirea mea
Și-ascultă cu mine liniștea, iubirea mea.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre importanța comunicării dincolo de cuvinte, găsirea liniștii interioare și conexiunea profundă cu persoana iubită prin tăcere. Sugerează că adevărul și sentimentele pot fi percepute mai clar în liniște decât prin intermediul cuvintelor, care pot fi adesea înșelătoare.