Mai știi cum te strigam pe-atunci
„icoana cu picioare lungi”.
Veneai pe râu sau râu erai
curgeai în mine până-n rai.
Cu limba preschimbată-n bici
vânam pe coapse iepuri mici.
Vânam prin pulpe fân mieriu
erai mireasmă eram viu.
Dar of of of desiş de ochi
acum de mine trag trei popi.
Carnea-mi miroase de pe-acum
a scândurică de salcâm.
Pe când mânzeşte muşti din cai
mie ţârăna-mi spune hai,
mie ulcica-mi spune blid,
iubire – măr rostogolit.
Sensul versurilor
Piesa evocă amintiri ale unei iubiri trecute, idealizată și plină de senzualitate, contrastând cu prezentul marcat de declin și apropierea morții. Tonul este melancolic, regretând pierderea și frumusețea de odinioară.
