Stă copac lângă copac,
frunză lângă frunză cântă.
Le despoaie, le frământă
vântul – călător buimac.
Vara mișună-n păduri
„muzicanții” cu un cioc și coadă.
Iarna umblă după pradă
lupii slăbănogi și suri.
Sensul versurilor
Piesa descrie viața într-o pădure, surprinzând imagini ale copacilor, vântului, animalelor și schimbările de anotimpuri. Evocă un sentiment de familiaritate și melancolie față de natură.