Intra muros.
Pământul orb ridică hotărât,
masive-n aer, ziduri paralele,
dar nu-s înalte cerurile cât
să încapă duhul temniței în ele.
Ferestrele pe fețele de var
deschid în gol fantastice orbite,
cu cearcăne de umbre-n celular
și gene lungi de gratii nedormite.
Pe vastul frontispiciu ctitorit,
inert în vânt și ruginit cu ploaia,
un ceas rotund arată-nțepenit
că timpul nostru și-a oprit bătaia.
De-aici, din hăul unde nu-s poteci
decât târziu, prin somn, spre câte o vatră,
robește-n lanțuri veacul douăzeci
sub ochiul dur al epocii de piatră.
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de captivitate și stagnare, atât fizică, cât și temporală. Zidurile simbolizează limitele impuse de societate sau de propria minte, iar timpul pare să se fi oprit, accentuând sentimentul de izolare și disperare.