Sus la poarta raiului,
Poarta raiului,
Paște turma tatălui,
Turma tatălui.
Linui, lin și iarăși lin,
Bate vântul frunza lin bis,
Frunza verde de malin.
Dar la poarta raiului,
Poarta raiului,
Cine stă?
Oare cine stă?
Stă chiar maica, precis stă,
Maica precis stă.
Linui lin și iarăși lin,
Bate vântul frunza lin bis,
Frunza verde de malin.
Lângă ea un leagăn el,
Leagă-n leagăn el,
Cu un copilaș în el,
Copilaș în el.
Linui lin și iarăși lin,
Bate vântul frunza lin bis,
Frunza verde de malin.
Copilașul când plângea,
Pruncul când plângea,
Maica sfântă legăna,
Maica legăna.
Linui lin și iarăși lin,
Bate vântul frunza lin bis,
Frunza verde de malin.
Sensul versurilor
Cântecul descrie o scenă idilică la poarta raiului, unde Maica Sfântă veghează asupra unui prunc, într-un cadru natural liniștit. Versurile evocă pace, protecție divină și o legătură profundă între mamă și copil.