Prea albă micuța babiloniană, ochii ei de purpură
Ombilicul ei prins cu o piatră de aceeași culoare
Când ca o fereastră cu canaturi peste o grădină nocturnă deschide
Mâna lui Jacqueline X
Ce pernicioasă ești la capătul acelei mâini
Ochi de dincolo de timp, veșnicie jilavă
Floare ce ar putea fi numită reticența profetului
Ce este făcută din prezentul trecutului viitorului
Eu cânt unica lumină a coincidenței
Bucuria de a fi gârbovit de fabricantul superior de înghețată deasupra mării rozacee
Minunatele infiltrații ce le-ai remarcat într-o bună zi că au făcut podeaua în formă de con
Importanța unor incidente stranii dar insignifiante la prima vedere
Și darul lor de vertiginoasă apropiere finală de sine
Eu cânt orizontul tău fatal
Tu care tresari imperceptibil în mâna iubirii mele
Între perdelele vieții
Și cortina inimii
Ochi de purpură
YZ
Al alfabetului secret al omninecesității
Sensul versurilor
Piesa explorează o conexiune mistică și senzuală cu o persoană enigmatică, folosind imagini poetice și simbolice. Versurile sugerează o fascinație pentru frumusețea neobișnuită și o căutare a sensurilor ascunse în experiențele cotidiene.