Andre Breton – Camera Falsă

lui Benjamin Péret.Al vazei din cristal de BoemiaAl vazei din cris*Al vazei din crisAl vazei dinDin cristalAl vazei din cristal de BoemiaBoemiaBoemiaBoemiaMia mia da BoemiaAl vazei din cristal de Bo BoAl vazei din cristal de BoemiaCu bule ce precum un copil le sufliLe sufliLe sufliFliFliLe sufliPrecum un copil le sufliAl vazei din cristal de BoemiaCu … Citește mai mult

Andre Breton – Tiki

Te iubesc în fața mărilorRoșu ca un ou când e verdeTu mă transporți într-o clarificareDulce ca laptele închegat mâinilorTu mă îmboldești pe burțile femeilorCa și cum ar fi fost un măslin al sidefuluiTu îmi dai echilibruTu mă culciCât despre faptul de a fi trăitÎnainte și dupăSub pleoapele mele de cauciuc

Andre Breton – Floarea Soarelui

Călătoarea ce traversează Halele la căderea veriiMergând în vârful picioarelorDisperarea rotea în cer nalbele-i mari şi frumoaseIar în poșetă era visul meu acel flacon cu săruriDin care a respirat doar naşa DomnuluiCăldurile se întindeau precum pâclaLa Câinele cu pipaAcolo unde tocmai intrau şi pentru şi contraEi nu puteau să vadă femeia decât rău şi piezişOare … Citește mai mult

Andre Breton – Scrierile Pleacă

Din Clair de terre (1923).Satinul paginilor pe care le transformăm în cărți modelează o femeie atât de frumoasă.Că atunci când nu citim, contemplăm această femeie cu tristețe.Fără să îndrăznim să-i vorbim, fără să îndrăznim să-i spunem că este atât de frumoasă,Că ceea ce vom cunoaște nu are preț.Această femeie trece imperceptibil în sunetul florilor.Uneori se … Citește mai mult

Andre Breton – Iarba Roșie

Lui Denise.Iarba roșie, aurul marilor pălării marineCompun pentru fruntea ta muzica și peneleInfernului. Pe drumul tău înălbesc nicovaleleDe se face frumos în inima ta ce tună pe rinichii tăi.Niciodată valea iubirii! Printre frunze disparTrenuri prinse cu lassouri de brumă..Sânii spre ale cascadelor spumăSă le întorci etern: lumina este tot ceea ce îmbrățișez.Cometă a râsului, pleacă … Citește mai mult

Andre Breton – Ochi de Purpură

Prea albă micuța babiloniană, ochii ei de purpurăOmbilicul ei prins cu o piatră de aceeași culoareCând ca o fereastră cu canaturi peste o grădină nocturnă deschideMâna lui Jacqueline XCe pernicioasă ești la capătul acelei mâiniOchi de dincolo de timp, veșnicie jilavăFloare ce ar putea fi numită reticența profetuluiCe este făcută din prezentul trecutului viitoruluiEu cânt … Citește mai mult