Ce-am făcut, ce n-am făcut…,
Mi-am visat, în grabă, inima,
Ca pe o lampă încercuită de fluturi,
Și-am auzit-o strigând:
”Despre tine nu vreau să mai aud
De acum încolo nimic! ”.
Apoi au izbucnit zorii
Și falsa glorie a cuvintelor,
Și ferestrele s-au deschis singure
De-atâta singurătate…
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de dezamăgire și singurătate profundă. Naratorul reflectă asupra trecutului și se confruntă cu o respingere interioară, accentuată de un sentiment de izolare și de pierdere a sensului.