S-au pus pe dans arhanghelii în ceruri,
E noaptea nopților celor mai albe,
Puii de clauni mânuiesc peneluri,
Și viu e visul, umbrele sunt dalbe.
Ce norduri plâng? , ce au a ne mai spune?
Au căpiat culorile-n tablouri…
Hai să-ascultăm cum timpul își depune
Pe tâmpla lumii dalbele ecouri!.
Atât a fost, atât avea să fie,
Din lemnul crucii se înalță zorii,
Dar ce colindători în carnea ta învie
zâmbetul trist al marilor istorii?.
Hai să visăm și ce va fi să fie
Ne-or spune-n cânturi dalbe urătorii!
Sensul versurilor
Piesa descrie o atmosferă magică și onirică asociată cu nașterea și spiritualitatea. Versurile evocă imagini angelice, visuri și ecouri ale istoriei, sugerând un moment de contemplare și speranță.