Întreaga fire, cât cuprinde,
Miracol, celor mici, le pare.
Cum nasc, în suflet le pătrunde
A lumii vrajă-ncântătoare.
E în privirea lor o rază
Răsfrântă ca un magic semn;
Iluzia le dă îndemn,
Şi slabele puteri cutează.
Necunoscutul rost divin
I-afundă-n ape-adânci, în spume.
În van îi chemi, rămân străini,
Căci ei trăiesc în altă lume.
Puri, ochii lor desculţi rămân.
Ce vise stranii în răsfrângeri!
Şi ce frumoşi pierduţii îngeri
În universul prea bătrân!.
În timp ce mai luptăm cu gândul,
Sprinţar visează mintea lor;
Misterul vieţii, descifrându-l,
Dintr-un fior, în alt fior.
Sensul versurilor
Piesa explorează inocența și viziunea magică a copiilor asupra lumii. Ei percep realitatea printr-un filtru al imaginației, descifrând misterele vieții cu o puritate pe care adulții o pierd.